Îi spunem greșit „cognac”, îl bem de cele mai multe ori greșit și ne plângem a doua zi de dureri de cap. Încercăm să ne edificăm astăzi în jurul unui produs alcoolic pe bază de vin, care se cheamă Cognac în Franța; Vinars — în România și Divin — în Republica Moldova.
Mai jos vă propunem să citiți câteva recomandări listate de finewine.md.
#1. Cognac, brandy sau Divin?
Cognac, la fel ca Champagne, este o denumire de origine controlată în Franța, deci doar producătorii de acolo o pot folosi. Pentru a fi numită cognac, băutura trebuie să aibă la bază soiuri de struguri strict reglementate de lege; să fie dublu distalată în alambicuri de cupru și să fie învechită minim doi ani la butoi. Dar, evident că nu doar Franța produce băuturi după așa tehnologii, respectiv, un termen internațional mai apropiat de adevăr este brandy.
Pe plan local, fiecare națiune își poate denumi brandy-ul după propriul plac. Așa în Franța avem Cognac și Armagnac; Stravecchio – în Italia; Brandy de Jerez – în Spania; Vinars – în România.
În 2012, în Republica Moldova a fost aprobat caietul de sarcini privind producerea băuturii cu denumire de origine geografică protejată „Divin”, respectiv, cum francezii își apără Cognacul, avem și noi dreptul exclusiv la producerea de Divin — un joc de cuvinte compus din „distilat de vin”, care mai poate însemna ceva „dumnezeiesc”, „ceresc”.
#2. Ce înseamnă VS, VSOP, XO și XXO
În esență, divinul este un rachiu distilat din vin, cu concentrația alcoolică de cel puțin 40%, învechit în contact cu lemnul de stejar cel puțin 3 ani.
Divinurile se împart în următoarele categorii:
V.S. (Very Special) – termen minim de învechire minim 3 ani.
V.S.O.P. (Very Super Old Paie) – 5 ani.
X.O. (Extra Old) – 7 ani.
X.X.O. (Extra Extra Old) – minim de 20 ani.
#3. Cum să degustăm corect un divin
Nu o să înțelegeți nimic dintr-un divin dacă îl beți din pahar de vodcă sau un „joker” de plastic. Nimic! De asta în lume se folosesc paharele în formă de balon, numite „snifter” sau, mai nou, cele în formă de lalea. El e bun mai ales în cazul XXO-urilor, iar noi bem mai des chestii mai simple, de aceea, „laleaua” Riedel Sommelier VSOP este varianta ideală pentru a înțelege un divin moldovenesc. Paharul contează foarte mult în procesul de degustare a divinului.
Un alt sfat pentru începători este să guste un divin cât mai vechi, măcar un XO de 10 ani. E greu să faci diferența, să deosebești și să percepi divinuri de 3, 5 sau 7 ani. De la 10, 15 sau 20 ani, e mult mai clară diferența, acolo chiar și un necunoscător poate să vadă clasa.
#4. Încălzim paharul în palme — greșit!
Într-un fel, tehnica degustătii divinurilor se aseamănă cu cea a vinurilor. Îl examinăm la culoare (de regulă, poate varia de la galben bronz, la chihlimbariu și maroniu), după care adulmecăm aromele, iar apoi — etapa cea mai plăcută — gustul și aprecierea postgustului.
Cu încălzitul paharului de cognac în palme este un mit la fel ca și servitul vinului roșu la temperatura camerei (nu mai trăim în Castele!). Divinul se recomandă a fi servit la o temperatură de 16-18℃ și, dacă sunteți într-un beci unde temperatura e de 10-12℃, poate ar avea rost să-l încălziți puțin în palme. Dar, de regulă, servim în camere în care temperatura e de +20℃, așa că nu mai încălziți suplimentar divinul cu cele 36.6℃ ale voastre. În concluzie, mai bine este să servim la temperatura potrivită, decât s-o facem de-a termometrul în palme.
#5. Înghite puțin, simte post gustul!
Perceperea aromelor în divin este mai complicată decât la vinuri, ținând cont de concentrația mai mare de alcool. Așadar, e firesc să simțiți în primul rând miros alcoolic, ulterior – vanilie, lemn, nuci, migdale, etc. Nu duceți nasul adânc în mijlocul paharului, că veți simți doar alcool, ci — la o oarecare distanță sau apropiat de buza paharului.
Divinul nu trebuie categoric tras peste cap, ci – savurat cu înghițituri cât mai mici. O să depășiți la un moment dat senzația de „frige pe limbă alcoolul” și o să rămâneți uimit de cât de mult durează emoția senzorială de la un divin bun.
#6. Nu exagerați!
Atenție, divinul are 40% alcool! Un 50 de ml este mai mult decât suficient pentru a-l savura ca digestiv, după o masă copioasă. Ei, bine, hai să ne permitem ca excepție 100 ml! Dar nu-l trageți peste cap, întindeți plăcerea cu înghițituri mici, pe cel puțin jumate de oră. Discutați, comunicați, savurați — divinul produce o stare de bine în organism dacă e consumat cu cap.
