Stereotipurile de gen, sexuale și psihologice încep în momentul în care doctorul spune: „Este o fată” sau „este un băiat”.  În momentul când se naște un copil mulți părinți aleg vestimentația copiilor după stereotipul băieții poartă albastru, iar fetele roz. Cât de mult contează culorile vestimentației, explică Alina Andronache, autoarea vlogului Vlogul unei Mame Feministe.

De-a lungul timpului sociologii și psihologii au încercat să afle dacă fetele și băieții au vreo afinitate genetică pentru una din culori, sau această asociere este pur și simplu un construct cultural. Totuși, care este legătura dintre aceste două culori și sexul copilului?

Ideea de a asocia albastrul cu sexul masculin ne poartă cu gândul în vremurile vechi, când nașterea unui băiat era considerată semn de noroc în familie. Din acest motiv băieții erau îmbrăcați în albastru. Albastrul era asociat cu cerul unde trăiau zeii care dețineau puterea și purtau luptele împotriva răului.

Alegerea culorii roz pentru fete mai este inspirată dintr-o legenda europeană, care vorbește despre trandafiri roz, delicați, din care se nasc fetitele. Dar și asociația cu primăvara, flori și veselie.

În China antică, în vremea când vopseaua și culorile erau încă rare, rozul era o culoare disponibilă, deci ieftină, în timp ce albastrul era rar și scump. De aceea, era o mândrie să-ți îmbraci fiul în albastru.

Totuși cu trecerea anilor lucrurile s-au schimbat. Iar în epoca modernă, înainte de secolul 20, fetele erau îmbrăcate mai mult în albastru, culoare delicată și gingașă, asociată cu pasivitatea și calmul, iar baieții în roz, culoare asociată cu energia și puterea, deoarece este o combinație dintre alb și roșu. Roșu fiind considerat o culoare dramatică, puternică asociată cu războiul și forța. Iar pentru popoarele creștine culoarea albastră a fost și este asociată cu Maica Domnului, chiar și veșmintele preoților de sărbătorile dedicate Fecioarei Maria sunt de culoare exclusiv albastră, din acest motiv fetele din familiile creștine erau îmbracate mai mult în culoarea albastră.

La începtul secolului XX, culoarea predominantă la copii era albul, atât la fete, cât şi la băieţi. Ambele sexe purtau cămașe lungi care semănau cu rochițele, aşa era moda.

Albul era purtat până la vârsta de 5 sau 6 ani. Apoi băieţii erau îmbrăcaţi în culori mai tari. Surprinzător, se alegeau chiar roşu sau roz, care acum sunt privite ca nepotrivite pentru băieţi. Pe atunci, însă, erau considerate culori asociate cu forţa masculină. Dacă analizăm puţin în istorie, o să vedem că mantiile romanilor, ale marilor conducători şi chiar ale domnitorilor români, erau cu prepoderenţă roşii, o culoare care semnifică putere.

Totuși de unde vine această tendință?  De ce băieții aleg albastru, iar fetele roz?

Ideea acestor culori a apărut din dorinţa de a face o deosebire clară între fete şi băieţi. La fete roz pentru gingășie, iar albastru pentru băieții puternici.

Lucru ce a devenit o adevărată obsesie. Cât vezi cu ochii și cât auzi cu urechile, lumea e împărțită în fete și băieți.Astfel, hainele şi jucăriile pentru băieţi au devenit predominant albastre, adoptând simboluri asociate acestui gen, cum ar fi mingea de fotbal, maşinile şi uneltele, în vreme ce fetelor le-a fost oferită o mare în tonuri de roz, completată de păpuşi şi prinţese. Iar atunci când intrăm într-un magazin, practic totul este colorat în roz şi albastru, astfel ca părinţii să ştie foarte clar unde găsesc lucruri de fetiţe şi unde găsesc lucruri de băieţi.  Panourile publicitare, filme, desene animate, practic totul împrejur se bazează pe aceste culori sau cu cele mai apropiate de ele.

Ne place sau nu, practic toți părinții adoptăm această modă, pentru a nu ieși din tipare și pentru că  ne pasă foarte mult de părerea celor din jur, chiar dacă sunt străini.

Aici apar primele stereotipuri în educația copiilor, primele cerințe, idei preconcepute pe care le cerem copiilor în funcție de sexul pe care îl are. Fapt care, în timp, duce la consolidarea stereotipurilor și limitează dezvoltarea liberă a copiilor, indiferent de sexul la care aparțin.

Există nenumărate păreri și legende legate de acest subiect, multe teorii argumentate, care ulterior au fost combătute. Părerile diferă, controversa rămâne, dar un lucru este sigur: de-a lungul istoriei, culoarea roz nu a fost mereu considerată o culoare tipic feminină, iar albastrul nu a fost întotdeauna identificat exclusiv cu masculinul.

Obsesia de a îmbrăca fetele în roz iar băieții în albastru a devenit o afacere profitabilă care încurajează stereotipurile din societate.

Rămâne să alegem noi dacă ne conformăm sau nu stereotipurilor societății în care trăim sau lăsăm copilul să își formeze propriile gusturi și deprinderi.