Moldovan Igor, un părinte care a ales liceul „Gheorghe Asachi” potrivit pentru copilul său, a adunat mai multe nemulțumiri pentru instituția în cauză. Părintele a redactat o scrisoare deschisă, pe care a adresat-o lui Volosatîi Boris și în care cere explicații pentru mai multe situații.
„Bună ziua, domnule Volosatii Boris.
Câteva luni în urmă Sergiu mi-a spus că aveți un nepoțel care Vă poartă numele și care merge în clasa întâi. Evident la Gheorghe Asachi. Numai din această cauză m-am încumetat să Vă scriu. Cred că trebuie să fiți pregătit pentru ce Vă așteaptă.
Anul acesta copilul meu a mers la olimpiada școlară de limbă română. Tema compunerii la care au fost invitați să lucreze copii a fost ceva de genul „Un dialog cu trântorul (care trăiește cu albinele)”. Am fost foarte fericit când am aflat că are mențiune, pentru că româna nu este tocmai partea lui puternică, dar m-am pus pe gânduri când am aflat de ce. Deoarece el a scris în lucrare că îl înțelege pe trântor. Înțelegeți? A spus că el, fiu-meu, îl înțelege pe trântor, pentru că el tot ar vrea să aibă posibilitatea să stea și să nu facă nimic, dar nu poate, pentru că sunt obligații și pentru că cineva are așteptări (asta e de la mine). Păi iată că profesoara lui, care a controlat lucrarea, i-a cerut socoteală pentru un asemenea raționament și a calificat ca fiind nepotrivite asemenea gânduri într-o compunere la olimpiadă. Dar să depășim acest moment lipsit de importanță.
Ieri fiu-meu a avut lecție deschisă la franceză. Cu asistenți din toată Moldova. De la institutul de stat. Nu știu care institut de stat, Vă rog să nu mă întrebați, dar mulți și importanți. Nu știu cine planifică aceste evenimente, nu știu care dacă trebuie informați sau nu părinții, nu știu dacă e necesar copiii să fie diferiți decât în zilele obișnuite, dar a fost. Așa s-a întâmplat, că fiu-meu a mers 3 ani la școală în satul Versoix, cantonul Geneva. Aveți dreptate, în satul unde a trăit răposatul Regele Mihai. Și da, aveți dreptate, în satul unde se află College de Leman și unde a învățat sau poate încă mai învață fiul domnului Plahotniuc. Ce vreau să spun e că Antuan vorbește franceza ceva mai bine decât majoritatea colegilor săi. Acum profesoara de franceză le-a dat o întrebare: ce și-ar lua ei cu ei într-o valiză, dacă ar pleca în călătorie. Și eu sincer nu știu ce i-o fi trecut copilului prin cap să spună că ar lua cravata lui Plahotniuc și un milion de dolari, dar a spus-o. Și știți ce a urmat, dle Director? Cred că știți, pentru că s-ar putea să fie o chestie de rutină.
Au fost telefonați părinții și pe un ton grav invitați urgent la școală. Când spun urgent e la propriu – la ora 15.00. Dar până la s-a produs ceva ce cu siguranță nu are dreptul să aibă loc nicăieri cu nimeni și mai ales cu un copil. Profesoara de franceză a chemat învățătoarea, l-a scos pe copil în fața clasei în care erau și cei de la institutul de stat, i s-a spus că a făcut liceul de rușine în toată țara, i s-a spus că copiii nu au voie să discute de politică, apoi, odată cu următoarea lecție, a început actul de linșaj public la propriu. Doamna învățătoare l-a scos timp de 45 de mine de 3 ori (trei ori, Karl!) în fața clasei, i-a spus că este cap de serie în lista dumneaei cu cei mai răi elevi din clasă, l-a umilit în public, l-a făcut să plângă, l-a pus să-și ceară scuze, și… a invitat părinții la școală. De ce? Pentru ce?
P.S. Acum – despre mine. Eu sunt cel pentru care epopeea școlară a început pe 1 septembrie 1989 în blocul vechi al școlii Nr. 1 „Grigore Kotovskii”, când Dvs. încă erați director adjunct, și s-a sfârșit pe 26 iunie 2000 pe terasa Teatrului de operă și balet „Maria Bieșu” odată cu balul de absolvire al Liceului teoretic român-francez (cu renume național) „Gheorghe Asachi”, când Dvs. deja de 10 ani erați la cârmă.
Nu știu dacă mai țineți minte cum arăta școala în 1989. Era frig peste tot în RSSM, dar mai ales în blocul vechi. Din cauza numărului mare de părinți care doreau să-și dea copiii la „prima” școală din Republică, ați construit în mare grabă niște anexe, ați reamenajat niște săli sportive și de evenimente și holuri, iar altele le-ați dat uitării, ca mai târziu, pur și simplu să le dați în chirie. În ce mă privește, caut dar nu găsesc nicio amintire caldă din acea vreme.
În anul 2000 lucrurile stăteau altfel. În societate, mă refer. La liceu totul rămăsese pe vechi. Veceuri nespălate fără hârtie și apă caldă, scări antiincediare nefuncționale, coridoare prăfuite, laboratoare pustii, sală de informatică cu calculatoare Electronica etc. În schimb, era foarte mult patriotism. Din perioada ceea am mai multe amintiri frumoase, pentru că frumoși eram noi. Și vârsta. Și unii profesori.
După ultimul examen de bacalaureat eu și cu un coleg de clasă, pe care îl cunoașteți bine, am scris cu cariocă neagră de-a lungul peretelui la et. 5: „В ЭТОЙ ШКОЛЕ МЫ ЗВЕРСКИ УБИЛИ ВРЕМЯ”. Pentru atunci era valabil, însă astăzi aș scrie „В ЭТОЙ ШКОЛЕ ВРЕМЯ ЗВЕРСКИ УБИЛА НАС”.
De atunci au mai trecut aproape 20 de ani și copilul meu merge în aceeași sală de clasă, în care am mers și eu în primii ani. Să știți că nu am foarte mulți colegi și nici colege care au decis să-și dea copii la Asachi. Din clasa noastră știu doar despre Dorina.
Ce vreau să spun e că mi se întâmplă să vizitez alma mater-ul mai des decât alții, ceea ce nu neapărat Vă și bucură, chiar dacă prin interviuri declarați că sunteți ca și părinții – în așteptarea copiilor. Și Vă spun că din 1989 puține lucruri s-au schimbat în genere, și încă mai puține spre bine. Prin preajma liceului s-au mai schimbat ele, dar în liceu – puține: veceuri în care nu vrei să intri, fără hârtie și apă caldă, coridoare prăfuite etc etc. În schimb și mai mult patriotism. Patriotism în compuneri, patriotism în manuale, patriotism la olimpiade și patriotism în capul învățătorilor.
Trebuie să Vă mai spun că anul acesta la întâlnirea cu absolvenții am fost 2 oameni din toată promoția. Nu mă credeți? Verificați listele celor prezenți. Anul acesta de 1 martie am avut cel mai clar senzația că liceul meu de suflet a devenit nimic mai mult decât o școală provincială cu orgoliu de sorbonă. Cred că de la cap se trage.”
Moldovan Igor a publicat scrisoare pe pagina sa de Facebook. Directorul instituției vizate a venit cu un răspuns în scurt timp.
