Multă lume m-a întrebat cum am trecut de prima sesiune, sau cum au fost examenele, sau câte examene am avut. De obicei răspund la această întrebare prin a explica că am avut un singur examen, cel puțin unul singur în accepțiunea generală a ceea ce înseamnă un examen. În realitate au fost cinci, câte unul pentru aproape fiecare subiect. Ceea ce m-a surprins este că nu au fost neapărat evaluări ale subiectelor discutate pe parcursul semestrului, dar mai degrabă ne-au provocat să fim creativi și să demonstrăm că din ceea ce am învățat putem să creăm ceva nou și nu neapărat să reproducem în scris teorii bine cunoscute. 

Ungaria. Universitatea din Miskolc. Facultatea de Arte. Masterat în Studii Central-Europene. Șase subiecte. Temele examenelor finale ne-au fost anunțate încă din primele săptămâni de studiu, astfel încât am avut suficient timp de studiu.

The Historical Concept of Central Europe: Approaches, Theories and Debates 

Noi îl numeam mai simplu – „cursul de istorie” sau „Arpad” (după numele profesorului). Deși lecțiile au fost organizate sub formă de discuții, în baza unor materiale pe care le citeam înainte de oră, examenul în sine a fost unul scris sub forma unui eseu. Profesorul ne-a recomandat în jur de 10 teme de eseu din care să alegem, toate vizau istoria Europei centrale, în general, sau în particular în anumite țări. Ajunsesem în decembrie fără fiu decisă ce temă să aleg, iar la unul dintre cursuri am avut o revelație. Discutasem la oră despre comunism și încercările de a fi reformat de-a lungul istoriei, moment în care am înțeles că aș vrea să aflu mai mult despre asta. Ulterior, i-am scris profesorului un e-mail, în care am întrebat dacă aș putea să scriu eseul pe această temă și nu pe una dintre cele sugerate de el. Răspunsul pozitiv m-a surprins plăcut. Mai mult decât atât, profesorul m-a încurajat spunându-mi că ar fi curios să aflu ce gândesc despre asta. Pe scurt, concluzia mea fost că nu. Comunismul nu poate fi reformat.

Applied Social Research Methods 

Un fel de sociologie. Acesta a fost unul dintre cele mai practice cursuri. Fiecare oră a fost organizată sub formă de exerciții de imaginație, studii de caz. La unul dintre cursuri am analizat întrebările chestionarului din cadrul unui recensământ din Marea Britanie, spre exemplu. Profesoara și-a exprimat din start dorința de a ne cunoaște mai bine, nu doar din perspectivă academică, iar într-un weekend am organizat împreună o seară de socializare cu studenții unguri de la facultatea noastră. Ea a invitat o trupă locală, iar pentru că ei nu vorbeau engleză, ne-a povestit despre ei, ne-a tradus versurile și ne-a explicat contextul lor social. Noi am prezentat studenților unguri un filmuleț în care am dansat în feluri diferite după aceeași muzică. Scopul nostru a fost să arătăm că deși suntem o clasă internațională, putem comunica și găsim ușor lucruri în comun.

Examenul a fost susținut sub forma unei prezentări. În cadrul acesteia trebuia să proiectăm o cercetare sociologică pe orice temă dorim. Eu am ales întâlnirile online, sau mai exact aplicațiile de dating online. Mi-am instalat Tinder pentru prima dată și am avut marea uimire să văd întreg etajul de la cămin având un profil acolo. Dar cercetarea mea nu a inclus detalii ca acesta. În schimb, m-a provocat să gândesc acest subiect din perspective noi.

Nations and Cultures in Central Europe in the 19th and 20th centuries

A fost poate cel mai colorat curs din semestru, iar motivul este că am făcut de toate pentru a mă pregăti de ore: am citit, am privit filme, am răscolit hărți interesante pe Reddit, am jucat LEGO, am mers la târguri de joburi și am fotografiat logouri de companii, am mers la festival de film, am prezentat clasei promo-urile celor de la Purcari. Cel mai interesant exercițiu a fost însă analiza diverselor hărți umoristice sau de stereotipuri, învățând să conectăm simbolurile de pe hartă cu diverse evenimente istorice și să înțelegem mai bine națiunile din Europa centrală și cultura lor. Nu am avut examen la această oră, întrucât pe parcursul semestrului am prezentat mai multe lucrări individuale pe baza cărora profesoara ne-a acordat nota finală.

Aspects of Intercultural Communication in Central Europe

Obișnuiam să numim această oră „field trip”, și asta pentru că în lunile încă calde am avut câteva „field tripuri”. Era amuzant pentru noi să avem astfel de excursii pentru că în mod obișnuit colegii noștri de la Ingineria Petrolieră aveau foarte multe excursii pe teren, aproape săptămânal, noi fiind cei care „privesc filme la ore și joacă board games”. În timp, asta a devenit o glumă cunoscută la petrecerile din cămin. Cel mai mult mi-a plăcut vizita pe care am făcut-o unei cafenele comunitare dintr-un sector al orașului. Cafeneaua e destinată în particular localnicilor, iar pe lângă faptul că e o cafenea, e și un centru cultural unde se organizează diverse evenimente social-culturale. Spațiul este decorat în totalitate din donațiile localnicilor, ceea ce înseamnă că nu vei vedea două canapele identice, sau două cești de ceai din același set.

Totuși, examenul nu a fost „pe teren”. La această oră am avut de făcut o prezentare despre una dintre dimensiunile culturale cercetate de Hofstede. Eu am studiat despre „Orientare” (de scurtă sau lungă durată la diferite națiuni). Conexiunea dintre dimensiuni este de-a dreptul interesantă, iar ascultând despre celelalte dimensiuni din prezentările colegilor mei a fost un proces mult mai plăcut de a învăța individual despre acestea.

Central Europe: Approaches from Social Theory and Social Psychology

Ora la care am vorbit cel mai puțin, dar la care am aflat foarte multe despre cum să privim națiunile Europei centrale din perspectivă socială și psihologică. Examenul a constat din două părți. La prima dintre acestea am lucrat într-un grup de 4 persoane și am realizat împreună o prezentare despre mai multe imnuri europene. Mai mult decât o prezentare, a fost un studiu comparativ, în care am analizat versurile, muzica, contextul istoric în care au fost scrise imnurile Cehiei, Slovaciei, Austriei, Poloniei, Ungariei, Ucrainei și Moldovei.  A fost interesant să vedem cum imnurile Slovaciei și Ungariei pot fi atât de contrastante, primul fiind atât de vesel și optimist, iar al doilea atât de trist. Atunci am avut ocazia să le vorbesc colegilor mei și despre disputa noastră lingvistică, care devine un adevărat paradox pe fundalul patrioticului „Limba noastră”.

A doua parte a fost o discuție cu profesorul. Da, i-am putea spune și examen oral pentru că s-a desfășurat în formatul clasic. Eu am vorbit despre xenofobie, iar la final profesorul m-a întrebat ce cred despre rolul mediei în propagarea informațiilor false în ziua de azi. Am zâmbit și mi-am amintit că sunt jurnalistă acasă.

Cultural History of Modern and Contemporary Central Europe

Cursul preferat al multora. Și al meu. Îi mai spuneam și „ora de imaginație” sau „cursul de literatură”. Niciodată nu am citit texte și cărți așa cum am învățat să o fac în cadrul acestei ore. Niciodată nu am mers atât de adânc într-un text ca să dezbat o idee până la a o contrazice și a fi de acord cu aceasta în același timp. Deși în timpul anului cursul a fost în mare parte despre citit, la final am primit o listă de filme din partea profesorului (și filmele) din care să alegem pentru a scrie un eseu. Sarcina era clară, trebuia să identificăm o temă în cadrul filmului și să încercăm să o înțelegem. Am vrut să aleg „The Unbearable Lightness of Being”, pe baza cărții lui Kundera, pe care o citeam atunci. Profesorul mi-a spus însă blând că lui Kundera nu i-a plăcut filmul și că mai bine să rămân la lista lui.

Am acceptat și am ales „Closely Watched Trains”, regizat de Jiri Menzel. L-am privit de trei ori, iar a treia oară cu pauză la fiecare 10 minute. Am identificat drept temă eroismul cehilor în Al doilea război mondial. Greu de înțeles eroismul prin ochii celui mai „ne-erou” personaj din film, dar a fost un exercițiu extrem de stimulator.

Trebuie să menționez că la fiecare dintre ore am primit doar o notă de-a lungul semestrului, cea de la sfârșit, iar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la modul de organizare a orelor și examenelor e că a fost atât de diferit față de stilul de predare de la nivelul „Licență”. La masterat ar trebui să ai timp suficient pentru a înainta cât mai adânc în subiectele studiate, trebuie să ai tot timpul din lume pentru o lucrare, carte sau film. Și am avut.