Cunoaștem bine că sărbătoarea Crăciunului este „încununată” cu cele mai frumoase cântări de vestire a nașterii lui Iisus, care se numesc colinde. În fiecare an copiii și nu numai merg de la casă la casă și colindă oamenii. V-ați întrebat vreodată însă care este cel mai vechi colind și de unde pornește acesta?
Istoria colindului: care este cel mai vechi
Una dintre cele mai vechi colinde de Crăciun datează din secolul IV, „Jesus refulsit omnium“, compusă de Sf.Hilary din Poitiers. În timpul secolului XII, Sf. Francis din Assisi a introdus în mod oficial Colindele de Crăciun în slujbele religioase. Ca patron al artelor, a inspirat compozitorii şi poeţii zilei să facă muzica de Crăciun. Cântecele uşoare şi vesele de Crăciun au fost introduse mulţi ani mai târziu, în vremea Renaşteri Italiene – anii 1400, în timpul lui Leonardo da Vinci şi Michelangelo.
Prima copie cunoscută a unei colinde englezeşti datează de prin 1410 şi îi aparţine lui Ritson. De-a lungul anilor, călugării au contribuit şi ei semnificativ la compunerea temelor muzicale biblice. Când Johannes Gutenberg a început să-şi învârtă presa de tipar în 1454, copii ale colindelor au putut fi distribuite aproape gratuit.
Colindele de Crăciun au fost interzise între 1649 şi 1660 în Anglia de Oliver Cromwell, care credea că Crăciunul ar trebui să fie o zi solemnă. Când protestanţii, inspiraţi de Martin Luther, s-au alăturat bucuriei Colindelor de Crăciun, mulţi au trebuit să plece în Europa, sub presiunea bisericii catolice. Au luat cu ei colindele de Crăciun la noile lor case din toată lumea. În 1649, John de Brebeur a scris prima colindă americană de Crăciun, numită „Iisus S-a Născut“.
Colindul interpretat astăzi în peste 180 de limbi
Probabil cea mai cunoscută colindă de Crăciun este „Noapte Liniştită”, scrisă în 1818 de un preot asistent austriac Joseph Mohr. I s-a spus cu o zi înainte de Crăciun că orga bisericii era spartă şi că nu va fi reparată la timp pentru Ziua de Crăciun. Întristat, acesta s-a aşezat să scrie trei versuri care să poată fi cântate de cor cu muzică de chitară. „Stille Nacht, Heilige Nacht“ a fost auzit pentru prima dată la Liturghia de Noapte în Biserica Sf. Nicolae în Oberndorf, Austria. Astăzi, „Silent Night, Holy Night“ este cântată în peste 180 de limbi, de milioane de oameni.
Colindul în spațiul românesc
În spațiul românesc colindele au avut inițial un scop ritualic, acela de urare pentru fertilitate și belșug. Obiceiul era legat de începutul noului an agrar ori de finalul său (primăvara, respectiv toamna).
Un alt scop des întâlnit al colindelor era și acela de alungare a spiritelor rele și de invocare a sufletelor celor trecuți în neființă. Pe această cale, colindele urmăresc funcția sărbătorilor păgâne ale saturnaliilor (veneratori ai zeului Saturn). În timp însă, semnificația inițială a colidelor a păstrat numai atmosfera sărbătorească, de ceremonie și urare.
Colindele au caracterul unor cântece tradiționale, cu tente folclorice, urări epico-lirice, legate de obiceiul precreștin al datinei colindatului. Ele se cântă în preajma Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, având versiuni diferite, în funcție de regiuni și graiuri.
Astăzi, colindul a căpătat, mai degrabă, caracterul așa-numitelor „cântece de stea”, obișnuite de Crăciun și Bobotează, vizând în firul lor narativ Viflaimul, Irozii și subiectele creștine.
