Societatea Regală din Londra a fost fondată în 1660 și de-a lungul celor 400 de ani de istorie, a desemnat în rândurile sale peste 8 000 de membri, precum Isaac Newton, Charles Darwin, Albert Einstein, Stephen Hawking și Jocelyn Ball Burnell, care au sprijinit Societatea în indeplinirea funcției de dezvoltare a cunoștințelor noastre despre Pământ și Univers.
Sir John Skehel este un biolog molecular a cărui muncă de pionierat în domeniul gripei l-a făcut cavaler în 1996,
Potrivi savantului, cea mai bună descoperire în anul 2017 este Ingineria genomului, care a apărut în centrul atenției, pentru că manipularea genomurilor (harta ADN-ului corpului nostru) din celule a devenit posibilă mult mai ușor, mulțumită muncii asupra unui sistem numit CRISPR/Cas9.
Ce permite acest sistem oamenilor de știință?
În termeni simpli, CAS9 este o enzimă care atunci când este asociată cu ceea ce numim sinteză ARN, ne permite să introducem o nouă secvență de ADN într-un genom. Asta ți-ar putea permite să scoți o anumită genă dintr-o celulă, să introduci o anumită genă sau să corectezi o anumită genă mutată, la care vrei să lucrezi mai bine.
Un alt membru al Societății Regale din Londra este Alex Halliday, un profesor de geochimie la Universitatea din Oxford a cărui muncă recentă este concentrată asupra dezvoltării timpurii a sistemului nostru solar
În domeniul astrofizicii, cea mai mare descoperire a fost înregistrarea de unde gravitaționale, emanate de coliziunea dintre două stele neutronice. Cercetătorii au avut posibilitatea de a observa nu doar rezultatele vizibile ale acestei coliziuni, ci și obiectul extrem de luminos care s-a format. observarea extraordinară a unor unde gravitaționale. Acest progres aduce mai multe elemente importante din astrofizică și chiar geochimie: cum se formează elementele, de unde provine aurul. Este un mod incredibil de important de a privi procesele de formare a Universului.
Savantul menționează și altă descoperire precum așa-numita „pauză a schimbărilor climatice” (o perioadă cuprinsă între 1998 și 2012, când lumea științifică a crezut că temperaturile globale nu mai cresc la fel de abrupt precum înainte) nu a avut totuși loc. Datele apărute în vară sugerează faptul că, dincolo de o încetinire localizată, temperaturile au continuat să crească la fel ca înainte.
În mare parte această teorie era bazată pe un efect din mijlocul Pacificului (vitezele vântului de deasupra Pacificului, mai mari decât media, au dus la blocarea căldurii sub suprafața apei, de unde erau preluate aceste informații, fapt care a determinat valori mai mici ale temperaturilor detectate). De asemenea construirea de stații de monitorizare a temperaturilor este dificilă în zona arctică și în Antarctica, unde știm că temperaturile cresc destul de repede. Suntem în proces de a le construi acum, iar acest lucru ne va oferi date mai bune, care pot corecta previziunile precedente, scrie vice.com
