Succesiunea constituie una din modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate, asupra patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane fizice, juridice sau stat.

Succesiunea poate fi de două feluri

  • Testamentară;
  • Legală;

Moștenirea este testamentară în cazul în care transmiterea moștenirii are loc în virtutea voinței celui ce a lăsat moștenirea, manifestată prin testament. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral sau a unei fracțiuni din patrimoniu are loc în temeiul legii.

O regulă generală de dobândire a succesiunii constă în faptul că pentru a o dobândi, moștenitorul, fie testamentar, fie legal, trebuie s-o accepte. Acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral prin care moștenitorul își exprimă propria sa voință de a primi succesiunea, și respectiv de a deveni în viitor proprietarul bunului moștenit.

Succesiunea este acceptată de succesor indiferent de faptul dacă este testamentar sau succesor legal. În această ordine de idei, succesiunea se consideră acceptată când moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Locul deschiderii succesiunii, raza teritorială în care trebuie să vă adresați unui notar, de regulă, este ultimul domiciliu al celui care lasă succesiunea. Domiciliu este considerat locul unde persoana fizică își are locuința principală sau statornică. Persoana al cărei domiciliu nu va putea fi stabilit cu certitudine se va considera domiciliată la locul reședinței sale, care cuprinde locul unde își are locuința temporară sau secundară. Dacă domiciliul defunctului nu poate fi stabilit, atunci locul deschiderii succesiunii va fi considerat locul aflării bunurilor succesorale, iar dacă bunurile se află în diferite locuri, cel al deschiderii succesiunii va fi considerat locul unde se află partea cea mai valoroasă a bunurilor imobile. Dacă nu există bunuri imobile, se consideră locul unde se află partea principală ca valoare a bunurilor mobile. Altfel zis, dacă domiciliul unui defunct nu poate fi stabilit, însă se cunoaște că acesta este proprietarul unei case de locuit într-o localitate oarecare, locul deschiderii succesiunii se va considera locul amplasării casei.

Termenul de acceptare a succesiunii este de șase luni de la data deschiderii ei.

 

Photo Credit: LegeStart

Photo Credit: LegeStart

Notarul refuză să deschidă procedura succesorală în cazul în care declarația de acceptare a succesiunii a fost depusă după expirarea termenului stabilit de legislație.

Într-o asemenea situație ne ciocnim de două întrebări:

  1. Prima întrebarea este: Cum de procedat în cazul în care toți moștenitorii chemați la succesiune pe parcursul a șase luni de la deschiderea succesiunii nu și-au exprimat propria voință cu privire la acceptarea succesiunii?
  2. A doua întrebare este: Cum procedăm când în calitate de  moștenitor am acceptat în mod tacit moștenirea, intrând în posesiunea patrimoniului susccesoral sau a unei părți a lui, iar biroul notarial refuză să elibereze certificatul de moștenitor din motivul incertitudinii dovezilor prezentate.

Astfel, în situația în care notarul a refuzat să deschidă procedura succesorală pe motivul expirării termenului de șase luni de la deschiderea succesiunii, moștenitorii au posibilitatea de a se adresa în instanța de judecată pentru a solicita prelungirea acestui termen.

În practică pot exista diferite motive care au avut ca efect omiterea termenului de acceptare a succesiunii. În fiecare caz concret instanța de judecată va lua în considerare aceste motive.

Acțiunea despre prelungirea termenului de acceptare a moștenirii se examinează în ordinea procedurii de drept comun. Instanța va examina temeinicia circumstanțelor invocate în motivarea acțiunii.

Vor putea constitui circumstanțe temeinice de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii:

  • Starea de invaliditate a succesorului;
  • Îngrijirea unui membru bolnav al familiei;
  • Aflarea în străinătate sau în rândul forțelor armate;
  • Tăinuirea faptului deschiderii succesiunii de către ceilalți moștenitori;
  • Aflarea la tratament îndelungat peste hotarele țării;

Pe de altă parte, nu constituie motive temeinice de admitere a acțiunii:

  • Necunoașterea dispozițiilor legale incidente;
  • Lipsa de timp pentru depunerea cererii;
  • Necunoașterea componenței patrimoniului succesoral și alte motive similare;

Luând act de decizie, judecătorul va indica în dispozitivul hotărârii termenul cu care se prelungește posibilitatea de acceptare a succesiunii, ce nu poate depăși șase luni. Ca rezultat, în acest interval persoana îndreptățită va dispune de dreptul de a se adresa la biroul notarial pentru a accepta moștenirea și a primi certificatul de moștenitor legal sau testamentar.

În cea de-a doua situație, vorbim despre acceptarea succesiunii prin intrarea în posesiune de fapt a patrimoniului succesoral. Prin intrarea în posesiunea de fapt se înțelege:

  • Administrarea, asigurarea, exercitarea folosinței asupra bunurilor succesorale;
  • Perceperea chiriei de la locatarii care locuiesc în casa defunctului;
  • Achitarea cheltuielilor comunale aferente imobilului din masa succesorală;
  • Plata impozitelor;
  • Alte acte ce demonstrează intenția moștenitorului de a accepta moștenirea;

Nu vor constitui acte de intrare în posesia de fapt a moștenirii:

  • Luarea din patrimoniu a unor obiecte ca amintiri de familie;
  • Preluarea de către succesor a hârtiilor de valoare pentru a le proteja de pierdere sau furt;
  • Declararea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești în care defunctul a fost parte și a fost înlocuit cu succesorii săi în drepturi și alte acte prin care nu se manifestă voința de acceptare a succesiunii.

În urma examinării cauzei în procedură specială instanța de judecată adoptă o hotărâre prin care constată faptul acceptării succesiunii prin intrarea în posesiunea de fapt a patrimoniului succesoral.

Astfel, ca și concluzie menționăm următoarele:

Dacă nu ne-am adresat la timp la notar pentru a obține certificatul de moștenitor, în dependență de circumstanțe, avem la dispoziție două mijloace legale pentru a ne apăra drepturile civile:

  • Să înaintăm în ordinea acțiunii civile o cerere de chemare în judecată de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii:
  • Să înaintăm în ordinea procedurii speciale o cerere de constatare a faptului acceptării succesiunii și a locului ei de deschidere.

Pentru mai multe detalii accesați: www.sfatdeavocat.md.

 

14369946_10210416135739745_4591244172144770319_n

Autor: Terziman Alexandru, Magistru în drept, în colaborare cu echipa SfatDeAvocat.