Ce e poezia? Ce e poetul? Ce e cuvântul? Sunt întrebările pe care şi le pune de-a lungul volumului „Punctul” tânăra Romina Chetraru. Iar răspunsurile variază în funcţie de fiecare cititor în parte.

​Poezia e cuvânt, care nu e obligatoriu să se scrie, să se audă sau să se vadă. Poetul sau cel care scrie poemul e şi el un cuvânt: cu ochi, cu urechi, cu respiraţie, cu inimă care să bată; cuvânt viu, ca o fiinţă.

Lumea e construită
din istoria
bătăilor tale
de gene.

Şi seara care-i merge pe urme, şi părul împletit cu şuviţe de orizont, şi găurile din asfalt de care autoarea se împiedică „nu-s decât bătăi frenetice de gene”.

Comandă volumul „Punctul” pe Libris.ro (Livrare Gratis în România) sau Bestseller.md (Livrare în Moldova și Internațional).

Îndrăgostiţii, atunci când poezia se aşterne în file, sunt şi ei cuvinte, acestea ajutându-i să facă schimb de identitate şi umbre:

Oamenii erau cuvinte,

Cine era umbra cui?

Totul e devenire, totul e schimbare, statornicia fiind şi ea transformare a stării,

metamorfoza

viselor

neîmplinite.

Cei doi – el şi ea – care atunci când se ceartă nu încap în tot universul, iar când se iubesc, iată-i, încap într-o singură celulă, ei întrebându-se:

în care

celulă

ne înghesuim ambii?

Sângele se transformă în flori, iar inima e un buchet de maci roşii, în dorinţa de a se alătura celeilalte inimi.

Comandă volumul „Punctul” pe Libris.ro (Livrare Gratis în România) sau Bestseller.md (Livrare în Moldova și Internațional).

Să-mi suprapun inima

între coastele tale metalice

şi să mă dezbrac de culori

la capătul retinei tale orbită de lumină.

Poemul e autentic pentru că nu şi-a pierdut inocenţa, iar inocenţei nu îi e ruşine nici de cuvinte, nici de tăceri:

tăcerea ta

se tace

iubindu-se

cu a mea.

Voluptatea zicerii face

să cadă

aerul în plămâni

în flori.

Timpul se scurge pe alături de clipe făcându-le să rămână:

îmbătrânim

în cuvinte

nespuse.

Tânăra poetă se extrage corului, căutând

ceea ce n-am să găsesc niciodată

rima spaţiului alb.

Locul comun, propoziţia previzibilă, fraza bătătorită e exclusă din comunicare atunci când intervine

sufletul ce

ni se deplasează

în poziţii de şah.


Poezia nu schimbă lumea, ea o perpetuează, existând independent de autoare:

unele silabe

nu alcătuiesc cuvinte

se trăiesc singure în trecuturi prezente.

Aşa cum, ca să se împlinească,

unele vise se leagă de ochi.

E recuperarea încrederii în poezie, în cuvinte, în sentimente, în semeni, chiar dacă

Unii oameni

ne

lasă cratere

în suflet

Şi aici sunt prezente persoane care se dezbracă de gânduri ca peştii de solzi, tot aici se văd paşii celor plecaţi fără semne de punctuaţie, în timp ce inima ţi se zbate în piept ca un delfin într-un acvariu prea strâmt, grăbindu-te să strângi stelele ca pe nişte rufe uscate într-o primăvară eternă.

Pe când Poetul este copilul care respiră aerul de taină al candorii sub

cerul

dizolvat

în surâsuri.

Oracolul nu se explică. Minunea nu se justifică. Iar lumea însăşi în contextul miracolului poeziei, e o dimineaţă care continuă la nesfârşit.

Să îmi aduci aminte

dau

jos

din gândurile tale

atunci când

o

se

termine

eternitatea.

Ceea ce am citat mai sus e poezie. Poezia însăşi. Şi ea are un nume: Romina Chetraru. Salutaţi-o!

Nicolae DABIJA

Comandă volumul „Punctul” pe Libris.ro (Livrare Gratis în România) sau Bestseller.md (Livrare în Moldova și Internațional).