Mi-a luat ceva timp până să îl găsesc, cuvântul cu care să încep acest articol. Știam că trebuie să fie un cuvânt, așa că am ales „imaginație”, forța motrice a istoriei până la urmă, indiferent de mileniul sau secolul la care ne referim. Tot ce vedem sau auzim în jur este rezultatul imaginației unor oameni care au fost destul de curajoși să o facă auzită sau văzută. Un lucru curios despre imaginație este că ea a fost exploatată diferit în diferite epoci, iar probabil acum, noi o trăim pe cea în care imaginația se exploatează cel mai puțin. Poate pentru că toate răspunsurile sunt la un click distanță sau poate pentru că suntem o generație atât de rațională, încât e mai greu să vedem dincolo de „adevărurile absolute” ce ne sunt servite. Noroc de artiști, dar păcat că arta lor, de cele mai multe ori, se închide în muzee sau teatre. N-am să fiu de acord că arta este destinată unui public select, atâta timp cât ea este capabilă să transmită mesaje și idei ce pot genera schimbări la nivel de societate. Noroc, iarăși, că arta iese în stradă, din ce în ce mai des și la Chișinău. Se cațără pe pereți și stă acolo pentru noi. Important e că cineva are grijă ca ea să nu se șteargă.
„Am vrut să fac o lucrare care să inspire curaj în oameni”
Lângă casa în care până nu demult locuiam, a apărut recent o pictură murală impresionantă. „Peretele Gloriei” a fost pictat de Radu Dumbravă, un tânăr artist care, deși este implicat de mai bine de patru ani în diverse proiecte de picturi murale, susține că și-a făcut debutul personal vara aceasta.
„Am început să pictez pe pereți încă din 2013, când am avut o colaborare cu artiști din Polonia. M-am implicat cu cel mai mare entuziasm și mi-am zis atunci că asta e ceea ce vreau să fac și în viitor”, a povestit Radu pentru #diez.
Tânărul crede că pictura murală a evoluat mult în ultimii ani în spațiul nostru urban, cu toate acestea însă, acest concept este departe de a fi unul inovativ. „Se făceau multe picturi interesante și până la independență, și care, nu erau deloc politizate sau promotoare ale vreunei ideologii, dar aveau mesaje foarte speciale”, spune Radu. „În ultimii ani au apărut tot mai multe inițiative, dar și oameni care fac aceste lucruri posibile. Și poate că mai sunt încă mulți alți artiști care ar vrea să facă asta”, este de părere tânărul, care s-a convins de faptul că pentru a realiza asemenea picturi un artist are nevoie în egală măsură de curaj și entuziasm. „În Chișinău este loc pentru asta. Chiar dacă suntem ceva în urmă, nu înseamnă că trebuie să urmăm exact aceiași pași făcuți de cei care sunt mai înainte. Trebuie să facem ceea ce credem și cum credem noi că poate fi frumos.”
Photo: „Peretele Gloriei”
Pereți ai gloriei
În patru ani de activitate, numără deja peste 10 lucrări în Chișinău. Cu toate acestea, cei „750 de metri de glorie” din Polonia reprezintă unul din cele mai impresionante recorduri personale ale sale. Asta o spunem noi. El zice însă că fiecare lucrare este pentru sine un record. „Depășesc recorduri de fiecare dată când încerc ceva nou”, povestește Radu. „Spre exemplu, prin ultima lucrare, „Perete Gloriei”, vreau să inspir curaj în oameni, să le dăruiesc energie.”
Deși proiectele în care s-a implicat până acum pot fi catalogate ca fiind istorice, Radu nu se consideră un artist specializat în acest domeniu. El este încă la etapa la care experimentează, oferind astfel orașului diversitate. Spune că pentru a-ți defini un stil este nevoie de mai multă experiență, dar că elementele comune care se regăsesc la el în lucrări sunt linia organică, armonia… „este frumusețe acolo”.
Photo: „Fluturii libertății”
L-am întrebat pe Radu dacă Chișinăul își are o comunitate de tineri artiști plastici, iar el ne-a spus că în afara Uniunii Artiștilor Plastici, o altfel de comunitate nu s-a definit bine. „Eu sunt un pic mai individualist, din perspectiva în care cred că o idee poate fi născută doar de un singur geniu.” Mai are de dăruit Chișinăului frumusețe, dar vom vedea în curând și proiecte internaționale desfășurate în paralel.
Photo: „Paradisul Culorilor”, prima pictură 3D din Chișinău
Pereții care devin pânză pentru artiștii grafici
Profesioniștii din domeniu spun că diferența între graffiti și pictură murală stă în mesaj, tehnici, dar și în modul în care artistul își dorește să-i fie percepută ideea. Vom continua cu un nume de referință în arta grafică de la noi, nume pe care cel mai probabil îl vedeți din ce în ce mai des în Chișinău. Inna Jeleascova (Izzy Izvne) a început să deseneze graffiti încă în 2007. Pe lângă zecile de desene dăruite pereților din Chișinău, în cei zece ani de activitate, ea a reușit să fie inclusă în cartea celor mai buni artiști de graffiti din Europa.
Tânăra ne-a povestit că locul preferat al artiștilor grafici din Chișinău rămâne să fie podul de la Telecentru, întrucât este liber de orice constrângere legală. Dar nu de puține ori i se întâmplă să-și dorească să deseneze și alți pereți din Chișinău, fie că aceștia să află în proprietate privată sau sunt edificii publice, și la care încearcă să obțină acces prin intermediul proprietarilor, sau al autorităților.
După primirea autorizației, artistul trebuie să pregătească peretele, să aleagă culorile și un desen care să se integreze în mediul înconjurător. De obicei, în calitatea de pânză, autorii aleg clădirile care sunt într-o stare deplorabilă sau sunt abandonate.
Durata unei astfel de picturi poate varia de la 5 la 7 ani, ne povestește Octavian Curoșu, un tânăr grafician, care a debutat ca ilustrator. Pe parcursul activității sale artistice, tânărul s-a implicat activ în diverse proiecte. A predat artă copiilor, a realizat ilustrații de revistă, dar și a făcut parte din diverse grupuri profesionale în domeniul artei ilustrative. „Dacă stau să mă gândesc, nu am avut niciodată o epifanie sau un moment în viață care m-a determinat să zic: „Gata, mă fac artist”. Vin dintr-o familie în care interacționam frecvent cu arta, tatăl meu fiind artist. Îmi plăcea să imit ce face el. Astfel, nu e de mirare că am ajuns într-o Școală de Artă, într-un Colegiu de Arte, iar ulterior într-o Universitate de Arte”, spunea Octavian într-un interviu anterior pe #diez.
Arta urbană este tot mai des și subiectul campaniilor sociale lansate de ONG-urile locale. Organizația AVI Moldova a implementat recent proiectul „Street Art for Moldova” prin care își propune să promoveze acest gen de artă urbană și să ajute tinerii artiști să facă primii pași în domeniu. În cadrul proiectului, au fost desenați pereții Stadionului Republican.
Când arta se naște într-o gură de canalizare sau cum au apărut Garfield, Leprecahun și Te Fiti în Chișinău
Proiectul „Chisinau is ME” se năștea în 2014, la inițiativa companiei Simpals. „Am început de la o mulțime de idei și entuziasm, iar acum am ajuns să vedem o mulțime de lucrări realizate și nu ne oprim de refăcut imaginea Chișinăului. Dacă inițial pictam unele obiecte sumbre din stradă, pe care, de altfel, le transformăm și acum în pete de culoare și de dispoziție bună, acum desenele noastre bucură copiii din secțiile pediatrice ale Institutului Mamei și Copilului, Spitalului Municipal nr.1 și din alte instituții medicale”, au povestit membrii echipei pentru #diez.
De la lansare și până acum, Chisinau is ME a realizat în jur de 45 de lucrări, în diferite părți ale orașului. Unele sunt foarte mari, pe un perete întreg, cum ar fi „Câmpul Viselor” de pe fațada clădirii „Casa Naționalităților”, pe când altele nu sunt mai mari de 10 cm, spre exemplu „Televizorul” din preajma liceului Gheorghe Asachi. „Evident ele se deteriorează în timp, însă artiștii noștri periodic reînnoiesc picturile, astfel încât ele să continue să coloreze orașul.”
Cât costă o lucrare? Multă muncă, grijă și entuziasm
Echipa Chișinău Is ME este formată din câteva minți creative, cu idei spontane și o viziune largă care vede potențial în lucruri demult uitate sau absolut simple. La direct vorbind, echipa este formată dintr-un manager, care se ocupă de tot ce ține de promovare și parteneriate și un artist, care găsește, gândește și transformă lucrurile simple în obiecte de artă.
Proiectul Chișinău Is ME este un proiect nonprofit, astfel, membrii echipei spun că nu suportă cheltuieli pentru a le realiza lucrările și nici nu percep taxe pentru acestea. „Noi depunem multă muncă, grijă și entuziasm în aceste lucrări și suntem răsplătiți cu zâmbetele și voia bună a chișinăuienilor care le văd zi de zi.”
Photo Credit: Facebook/Chisinau is Me
Cât despre relația cu autoritățile, echipa spune că reprezentanții acestora sunt foarte deschiși să colaboreze și că nu este dificil să obțină permisiune pentru a picta un obiect sau altul.
Încă de la început, proiectul s-a lansat ca o platformă deschisă spre interactivitate cu publicul. Astfel, echipa primește des sugestii și recomandări prin intermediul rețelelor de socializare.
„Chișinăul – sunt oamenii care locuiesc în el. Anume cetățenii fac orașul așa cum este el. Iar noi, orășenii, suntem reflecția orașului. Respectiv nu orașul e gri și plictisitor, ci noi înșine suntem așa. E neplăcut, nu? Așadar, haideți să procedăm astfel încât reflecția noastră – Chișinăul – se ne fie pe plac nouă înșine! Să modifici minusurile în plusuri e ușor. Orice obiect urban plictisitor poate fi renovat, utilizând imaginația și culorile. Chișinău – suntem noi. Ești tu, este el, ea, ei. Chișinău – sunt EU!”, este mesajul pe care echipa vrea să-l transmită cu fiecare lucrare.
Photo Credit: Facebook/Chisinau is Me
La 20 de kilometri de Chișinău, un tânăr pictează fațada bibliotecii din sat
Alexei are 23 de ani, iar de la 17 ține pensula în mână. Visul de a deveni artist începea să se materializeze la colegiul „Alexandru Plămădeală” și ulterior la universitatea „Ion Creangă” din Chișinău, acolo unde este student în anul IV. Pe lângă orele academice, Alexei a început să picteze cam oriunde și cam orice, până a ajuns și la pereți.
După ce, acum câțiva ani, a dat culoare stațiilor de autobuz din Costești, recent, tânărul a pictat pereții bibliotecii publice din localitate.
O astfel de pictură poate rezista până la 30 de ani sau chiar mai mult, ne spune tânărul, care plănuiește în toamnă să coloreze și pereții liceului din sat. Mai mult, este convins că localitatea sa poate deveni o atracție turistică în baza obiectelor de artă.
Primăria: Arta urbană din Chișinău este reglementată de… bunul simț”
Arta urbană în municipiul Chișinău a existat dintotdeauna, ne-a spus Sergiu Borozan, arhitectul șef al Chișinăului. Aici se cuprind toate compozițiile decorative, sculpturale, monumentele, mozaicurile pe pereți, și picturile urbane. Primăria dispune și de un registru în care sunt notate toate monumentele de for public, mai puțin însă picturile murale, pentru care nu se duce niciun fel de evidență, în acest moment.
Cum se obține o autorizație
Picturile murale pot fi inițiate într-o formă destul de simplă, ne-a asigurat arhitectul-șef. Artistul are nevoie de un act administrativ emis de Primăria municipiului Chișinău. Acesta se obține în baza unei solicitări, fie din partea unei persoane fizice sau a unei organizații. Pe pași asta ar însemna: persoana care intenționează să realizeze o pictură murală trebuie să depună o cerere, în care să se conțină propunerea exactă. Artistul trebuie să anexeze o schiță a proiectului, însoțită de detalii legate de termenul de realizare, mijloacele de finanțare. În continuare, dacă proiectul este acceptat, autorizația se obține în decurs de 1-2 săptămâni. Serviciul este gratuit.
Criteriile după care autoritățile selectează cui să ofere actul necesar nu sunt expuse în vreun regulament.
„Sunt criterii legate de bun simț, și asigurarea armoniei în spațiu urban. Dacă pictura murală se propune să fie realizată pe un bloc locativ, evident că este necesar acordul gestionarului. Dacă autorul dorește ca pictura sa să apară într-un spațiu public gestionat de întreprindere, acesta trebuie să aibă acordul întreprinderii respective”, explică Sergiu Borozan.
Primăria încurajează picturile murale pe pereții orbi
Autoritățile spun că nu vor fi de acord niciodată cu pictarea clădirilor de importanță istorică, însă încurajează, pe de altă parte, pictarea „pereților orbi”, care riscă să fie împânziți cu panouri publicitare în lipsa lucrărilor artistice. Cu toate acestea, arhitectul-șef spune că doar câteva lucrări din cele existente până acum au fost autorizate de municipalitate, însă primăria nu dispune de mecanisme clare pentru a reglementa această activitate. „Un regulament pentru picturile urbane nu există, dar domeniul se reglementează conform altor acte legislative ce privesc activitatea în spațiul public.” În lipsa acestuia, responsabilii spun că „le acceptăm și pe acelea care nu au autorizații, într-un mod ele sunt acceptate”.
Suportul primăriei se rezumă însă la acordarea autorizației.
„Nu știu cât ar fi de posibil ca primăria să susțină financiar aceste inițiaitve, întrucât municipalitatea are alte probleme mai stringente de rezolvat”, a spus Alexei Ţurcanu, şef de secţie la Direcţia arhitectură, urbanism şi relaţii funciare.
Iar printre probleme, Direcţia arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a enumerat și publicitatea stradală. „Noi vrem să modificăm regulamentul, întrucât acum sunt multe propuneri din partea agenților economici de a plasa publicitate pe pereții orbi. În noul regulament, vrem să identificăm locurile unde nu vom permite plasarea dispozitivelor publicitare.” O altă problemă, în viziunea autorităților sunt gheretele. „La expirarea termenului de arendare a pavilioanelor și gheretelor, o să insistăm ca acestea să fie scoase.”
Comunitatea donează pentru arta urbană
De cele mai multe ori, picturile murale urbane sunt acțiuni sociale, non-profit și sunt exclusiv inițiativele artiștilor, întrucât autoritățile spun că își permit actualmente doar să elibereze autorizații pentru lucrări, dar nu pot oferi și susținere financiară.
Experiențele pictorilor pe care vi i-am prezentat mai sus, ne-au demonstrat însă că societatea noastră este interesată să contribuie la animarea murală a localităților.
Radu Dumbravă a organizat două campanii de crowdfunding, iar ambele au fost de succes. În cadrul primei campanii, prin intermediul platformei Guvern24, Radu a reușit să colecteze 800 euro pentru a putea participa la cel mai prestigios festival de pictură murală din Europa „MONUMENTAL ART” din Gdansk, Polonia, acolo unde împreună cu alți artiști a pictat „760 Metri de Glorie” – cea mai mare pictură din Polonia. În cea de-a doua, cea mai recentă, tânărul a strâns aproximativ 700 de euro pentru „Peretele Gloriei” de pe bd Decebal.
Alexei Luca, tânărul din Costești, a experimentat și el suportul comunitar. Pentru pictarea peretelui bilbliotecii din sat a strâns în jur de 500 de euro prin intermediul aceleiași platforme locale de crowdfunding.
În ambele cazuri, sumele necesare pentru proiecte au fost mult mai mari, dar de fiecare dată, colectările au fost suplimentate din fonduri private.
