Universitatea de Stat din Moldova a fost învinuită de Consiliul Rectorilor că ar fi admis mai multe încălcări ale regulamentului în perioada admiterii. Adrian Băluțel, un tânăr activist civic din Moldova, a încercat să-și explice punctul de vedere cu privire la conflictul iscat.

Eu, ca și voi probabil, nu am înțeles până la urmă ce s-a întâmplat (ce se întâmplă) cu cearta între rectori și universități, dar situația creată, cum zicea lumea pe Facebook, ne dă de înțeles că universitățile noastre putrezesc dinăuntru și scoate în evidență 2 lucruri foarte, foarte grave:

# Republica Moldova are din ce în ce mai puțini tineri și o sa continue să fie și mai puțini. În 2016, în Moldova s-au născut 37 394 și au decedat 38 489. Pe lângă asta, 106 persoane pleacă zilnic din țară. O asemenea tendință se înregistrează cam în fiecare an de prin 1993 încoace. Mai multe despre subiect vă propun să citiți aici, pentru că eu despre a doua problemă vreau să vă vorbesc.

# Noi avem universități slabe, foarte slabe. Sigur sunt excepții, unde și pe unde câte o rază de lumină, dar cât de optimiști nu am fi, nu putem ignora faptul că universitățile nu sunt prietenoase tinerilor, nu sunt flexibile. Tehnicile de predare sunt din secolul trecut și la multe facultăți tehnice utilajul e tot de acolo. Universitățile nici educator de integritate nu mai sunt, nici centru de gândire critică, nici centru de inovații, nici liant între piața de muncă și studenți. Cel mai grav, după mine, e că facultățile nu mai educă un pic de etică, valori și verticalitate. Mai multe, îți dau de înțeles deseori că, cu cât mai multe valori și etică și verticalitate o să ai, cu atât mai greu o sa-ți fie și la facultate și în țara asta. Mai pe scurt, cum zice Donald Trump – disaster. Iar pe acest fon morbid, rectorii au decis să se tragă de păr între ei că nu pot împărți studenții, iar eu umil am decis să fac o listă a lucrurilor pe care rectorii ar putea să le facă în loc să se tragă de păr unul pe altul.

#1. Să facă înregistrare la universități online

Mai mult ca atât, să facă un portal comun unde studentul ar putea compara ofertele universităților și s-ar putea înscrie la mai multe dintre ele. În lumea civilizată e așa, pentru că e mai ieftin și ușor – fără rânduri de studenți plictisiți și părinți transpirați de griji, fără profesori enervați și haos interminabil. Toate din universitățile mari din Moldova au primit granturi și donații enorme pentru modernizare tehnologică, fapt care s-a transpus în săli enorme de calculatoare, care deseori se prăfuiesc departe de studenți (aici nu se consideră UTM) și despre utilitatea cărora putem discuta altă dată. Calculatoare multe – modernizare tehnologica puțină. Înțeleg, e greu, dar pentru anul acesta, în loc să vă certați, găsiți o metodă prin care să anunțați studenții despre acceptarea la universitate prin e-mail și nu foi lipite pe toți pereții. E-MAIL – Karl!

#2. Să facă programe universitare comune

Programele educaționale comune dintre mai multe universități sunt foarte populare în lume și se practică pe larg pentru că permit crearea unui program de studii ce combină cele mai bune elemente educaționale de la două sau mai multe universități. De exemplu, dacă la UTM facultatea de IT e bună și include specializarea în drept informațional, iar la USM cea mai bună facultate e cea de Drept, spre exemplu, de ce cei de la IT nu ar veni pentru câteva cursuri la USM să învețe despre proprietatea intelectuală și dreptul cibernetic și informațional, iar cei care învață Drept și își doresc o specializare în dreptul informațional, de ce nu ar veni la UTM pentru cursuri legate de sisteme de informare, rețele de comunicații, IT etc.

Dacă Universitatea de Medicină are laboratoare moderne și mai are și Școala de Management în Sănătate Publică, iar ASEM-ul are o faimoasă facultate de management și mai și educă merceologi (care au des nevoie de laboratoare), de ce cei de la Școala de Management să nu învețe ceva din cursurile de management de la ASEM, iar merceologii de la ASEM să nu utilizeze laboratoarele Facultății de Sănătate Publică de la USMF? Beneficii sunt multe: ar reduce din costuri, ar crește oportunitățile studenților, ar mări transparența în universități, ar diversifica viața socială a studenților. Toți rectorii care acum se ceartă, voi deseori mergeți la vizite de studii în Europa, întrebați de acest model acolo, în loc să vă certați.

#3. Să elaboreze programe educaționale adaptive

Se știe că noi, deseori, la facultate învățăm tot și nimic, după un program bine definit, bătut în cuie, care se schimbă odată în cincinală, în cel mai bun caz (ca în URSS). În lumea civilizată, iarăși, studenții în mare parte au 2-3 obiecte obligatorii pe semestru și cam alte 2-3 pe care și le aleg + anumite obiecte opționale la care pot să meargă din interes, dar care nu sunt evaluate. Și universitatea are de câștigat din asta, profesorii sunt motivați să predea interesant ca studenții să vină la cursuri, iar studenții sunt motivați să meargă la orele pe care tot ei și le-au ales. Prin urmare, studenții sunt implicați mai mult în viața universității și au posibilitatea să se dezvolte în direcția aleasă de ei.

#4. Să permită companiilor și instituțiilor să facă curricule și programe de studii

Despre asta se tot vorbește de ani buni, dar în loc să vă certați, începeți cu pași mici – subiecte tematice, sau obiecte întregi din curricula asumate de instituții și companii. Cred că MIEPO, de exemplu, ar putea să-și asume să elaboreze o curiculă și să instruiască profesori pentru câteva cursuri sau cel puțin să ofere lecții tematice despre promovarea exporturilor și atragerea investițiilor la Facultatea de Relații Economice Internaționale. La fel, organizațiile de business, care întrunesc multe companii ar putea face un program de studii bazat pe necesitățile acestor companii. Exemple de genul dat le găsiți peste tot, sunt tare diferite, doar că de obicei, nu companiile sunt cele care vin cu inițiativa ci universitățile – ele sunt cele care coc modele și metode de cooperare. Avantajele sunt multe: calificarea profesorilor, interesul elevilor și poate chiar un venit pentru universitate. Nu e mai bine să fierbeți asupra la asemenea idei, decât să fierbeți de ură unu împotriva celuilalt?

#5. Dacă tot cearta s-a pornit din cauza burselor și studenților înmatriculați la buget, punctul 5 este dedicat Ministerului Educației

Decât să investigați cearta rectorilor, mai bine oferiți bursele direct studenților. Se face așa: Ministerul stabilește numărul de burse pe fiecare specialitate din registrele voastre, studentul se înscrie la facultatea dorită de la o anumită universitate și la programul de burse a ministerului (care nu are treabă cu universitatea). Respectiv, studentul este acceptat la universitate și trece un concurs separat pentru bursă, în care nu-i este analizată doar media, ci și prestația la interviu, scrisoarea motivațională sau rezultatele testului de admitere. Îl priviți în ochi și dacă merită, îi dați bursa.

Într-un asemenea caz, universitățile nu se vor mai bate pentru cantitatea ci pentru calitatea studenților. Universitățile care nu atrag studenți înseamnă că nu sunt atractive pentru studenți și trebuie să dispară. Voi, la rândul vostru, veți avea o mult mai mare flexibilitate de a redistribui bursele neacoperite, ceea ce inevitabil va duce la o mai bună gestionare a banilor, o competiție sănătoasă între universități și o implicare mai mare a studenților. Printre altele, poate puneți și voi umărul la un sistem online de înscriere la universitățile din Moldova și la burse (vedeți punctul 1). Eu știu că în condițiile actuale, asta poate suna ca ceva din domeniul fantasticului, dar nu sunteți voi primii care veți face asta, aveți de unde învăța.

Dragi rectori, dragă minister, eu doar propun, nu dau cu paru’. Propun, nu pentru că nu am ce face, dar pentru că voi acum sunteți ca în zicala „Țara arde, da’ baba se piaptănă.”

***

În urma unor constatări făcute de Consiliul Rectorilor la ședința din 8 august, 2017, Universitatea de Stat din Moldova a fost învinuită că ar fi admis mai multe încălcări ale regulamentului în perioada admiterii. În comunicatul oficial emis de Consiliu, se stipulează că promisiunile făcute de USM candidaților ar fi „false, ilegale și iresponsabile, folosite drept momeală pentru atragerea studenților la studii”. Echipa #diez a contactat reprezentanții Universității de Stat, care au venit cu o reacție la acest subiect. 

Pe de altă parte, președintele Consiliului Rectorilor și rectorul ASEM, Grigore Belostecinic, a afirmat pentru #diez că acțiunile întreprinse de conducerea USM în perioada admiterii demonstrează o concurență neloială în raport cu alte universități și vor avea efecte negative pentru întregul sistem de învățământ. În acest sens, Consiliul Rectorilor cere Ministerului Educației, Culturii și Cercetării să anuleze ordinele de înmatriculare sau să declare nule rezultatele admiterii în măsura în care au avut loc grave încălcări ale legislației și ale regulamentului de admitere.