Zeci de trupe naționale și internaționale au dat viață pădurii din orășelul Durlești în cadrul a două zile de muzică non-stop. Undele sonore străbăteau atmosfera în ritmuri de rock, rap, electro, astfel, cei prezenți nu au avut momente de relaxare. Se mișcau într-un dans continuu până în adâncul nopții, până când, morți de oboseală, căutau taxiuri pentru a ajunge acasă. Alții adormeau pur și simplu în corturile pe care și le-au pregătit de cu zi.
Zonele erau bine delimitate, dar muzica oricum ieșea din limitele perimetrului oferit ei și mângâia urechile celor prezenți, indiferent de distanța la care se aflau aceștia. Ba mai mult, nu aveai nevoie de indicatoare ca să ajungi la eveniment, era suficient să te lași ghidat de muzică, care se auzea departe de hotarele pădurii.
Germenele ideii de a crea un astfel de festival, se cocea deja de trei ani în gândurile lui Iura Grom, unul dintre organizatori. „Dormeam cu gândul de a strânge cât mai multe trupe și muzicanți la un loc, astfel încât oamenii să se distreze ascultând muzică bună”, spune acesta. După ce și-a mai găsit trei colegi, echipa început să lucreze intens. Iura s-a ocupat de invitarea trupelor.
Locația a fost găsită de băieții din echipă, iar când am mers cu toții, au înțeles că un loc mai potrivit nu poate fi, cu excepția micilor probleme cu transportul. Atmosferă incendiară te îndemna să dansezi, involuntar corpul prindea ritmul și era deja de neoprit. Fără a observa prea mult temperatura caniculară de afară, tinerii care au decis să participe la această primă ediție a evenimentului se lăsau prinși într-o horă hipnotică.
„Aici s-au investit bani, muncă, efort și s-au făcut sacrificii ca să putem să ne distrăm. N-a fost vina organizatorilor că unele trupe au întârziat sau n-au mai ajuns… Unde este concentrație mare de artiști se întâmplă multe, sunt sigură că nu din propria inițiativă unii n-au mai putut cânta”, spune Nicoleta Andoni.
„Mulțumim trupelor care au participat și organizatorilor. A fost super!”, crede și Erick Buymistrov.
Puțini au refuzat să iasă în scenă, dar numărul acestora a fost recompensat de mai multe trupe care au venit singure să se impună. „La noi la Chișinău nu mai sunt locuri și cluburi rock (Albionul e închis demult), cu această ocazie am primit multe cereri de la unele trupe tinere, de care mulți nici nu au auzit. Toți cei care au evoluat pe scenă, au fost foarte bucuroși și încântați de sunet și de oamenii prezenți la festival”, specifică Iura în continuare.
„In Da Wood se anunța a fi un festival de ,,calibru serios”, ceva în maniera vechiului Woodstock. De aia am acceptat invitația cu cea mai mare plăcere, dorind să promovăm cât mai activ organizarea acestor tipuri de evenimente. Am rămas cu impresii foarte bune! Nici canicula nu ne-a împiedicat să ne distrăm de minune și să rămânem la maxim mulțumiți. Totul a fost destul de bine pus la punct. Unicul minus a fost amplasarea relativ incomodă, sau mai bine zis – deplasarea până la destinație. Pe viitor, ar fi fost fain de organizat un transport. Mi-ar plăcea să avem așa festivaluri cât mai frecvent! Ne-am simțit cu toții bine, așteptăm și ediția a II-a”, spune Adrian Brown, toboșar la Sillage.
„Am acceptat împreună cu toată trupa invitația să participăm deoarece la noi destul de rar se fac evenimente de acest gen. Reieșind din asta desigur am rămas cu cele mai plăcute amintiri atât de pe scenă cât și din fața ei. Pentru partea organizatorică aș vrea să mulțumesc din partea trupei în exclusivitate lui Vic, Iura și voluntarilor care au depus un efort enorm pentru a face ca lucrurile să meargă bine în pofida problemelor cu care s-au confruntat pe parcurs. Cum am spus mai sus, evenimente de acest gen se organizează foarte rar la noi, și predomină festivalurile făcute pentru masa care consumă tot felul de genuri de muzică săracă în inspirație și suflet, deci festivalurile ca In Da Wood sunt mereu binevenite. Atmosfera a fost cât se poate de plăcută, nici urmă de negativ, un prilej bun de a schimba o vorbă cu oameni inteligenți la un pahar de bere”, stipulează Mircea Grosul, toboșar la Harmasar.
„Organizatorii festivalului sunt prietenii noștri buni, iar când ne-au propus să participăm, am acceptat cu mare drag. Am avut parte de adrenalină și emoție! Sunet de calitate, audiență bună. Am vrut ca jocul să continue și cu greu ne-am impus să coborâm de pe scenă. Cred că toți muzicienii se simt confortabil acolo. Au existat probleme cu transportul, dar… cred că este un minus mic, în edițiile ce urmează, sper organizatorii să se descurce. Noi demult așteptam un asemenea festival în Moldova, dar nu ne puteam imagina că va fi atât de fain. A fost tare! Hot! Mult alcool și oameni buni, și, desigur, o atmosferă de festival. Așteptăm lansarea următoarei ediții”, spune Vovk Meseat, chitarist la Busola.
Nu există drum fără impediment, dar important este ca numărul acestora să nu prevaleze, organizatorii la acest capitol au enunțat doar regretul a două trupe, care din motive personale, nu au reușit să încerce sunetul din zilele festivalului.
35 de voluntari au lucrat pentru ca festivalul să arate atât de spectaculos. Chiar dacă mulți dintre ei aveau experiență minimă în acest domeniu, au depus multă străduință să le iasă bine.
„Înainte de festival, totul a fost mai mult axat pe pregătirea locației. În timpul evenimentului, voluntarii au fost divizați pe câteva grupe care aveau diferite responsabilități precum accesul, backstage-ul, main stage și second stage. La începutul festivalului câțiva au dirijat oamenii în camping pentru a face totul un pic mai structurat. Atmosfera a fost deosebită ținând cont că nu a fost un festival de muzica comercială”, spune Isaac Doobs, responsabil de voluntari și grafică la festival.
Echipa, de altfel foarte realistă, crede că prima ediție a avut succes, deși au întâlnit anumite dificultăți. Ei sunt optimiști, fiind siguri că pe seama greșelilor urmează să crească, cel puțin ei și-au îndeplinit scopul și au adus la viață ideea de a reuni oamenii la un festival deosebit. „Noi foarte mult sperăm ca In Da Wood să-și continue viața, poate vom găsi și un sponsor general, care ne va ajuta să organizăm o ediție mai frumoasă”, stipulează Iura.
