A crescut în corul bisericii. Era singurul băiat printre cele douăzeci de colege cu care cânta și se străduia, așa cum ne-a povestit, să facă impresie bună. Asta i-a fost cea mai bună școală, iar timp de 15 ani, Maxim și-a dedicat tot timpul liber muzicii clasice. Acum doi ani, pe când era agent de pază, publicul larg începea să-i cunoască talentul în cadrul unui concurs televizat la Chișinău. Între timp, tânărul a acceptat o nouă provocare și a devenit giuvaergiu în atelierul cumnatului său.
După concursul de la Chișinău, cumnatul său l-a invitat în atelierul lui de bijuterii din Orhei să învețe o nouă artă. Maxim era agent de pază până atunci și spune că își dorea deja să facă altceva. Astfel, a început pe pași să învețe munca unui giuvaergiu.
Atelierul lui Oleg Paciu a fost deschis în anul 2011 și se află în centrul Orheiului. Activitatea este o mică afacere de familie, iar printre cei cinci oameni care lucrează aici se află Maxim, dar și soția lui, care se ocupă de partea de vânzări.
Ce fel de bijuterii preferă moldovenii
Inele, verighete, cercei, lanțuri – la atelier giuvaergiii toarnă, șlefuiesc, decorează – pe scurt, fac bijuteriile de la zero. Fiecare podoabă are particularitățile sale, iar cele mai complicate se fac și într-o zi întreagă. Maxim spune că deși se descurcă bine în multe din procesele necesare realizării unui giuvaer, mai are de învățat de la colegii mai experimentați.
Sezonul „de aur” al bijuteriilor coincide cu perioada romantică de primăvară-vară, atunci când nunțile sunt în toi. „Moldovenii cumpără în mare parte inele, fie că sunt verighete sau simple cadouri. Prețurile încep de la 700 de lei și se termină în mii”, ne povestește tânărul.
Un inel începe de la o machetă…
Pentru a fi un bun giuvaergiu trebuie să ai multă răbdare, „pe care eu câteodată nu o am”, spune râzând Maxim. „Totul influențează asupra procesului de creație, și energia oamenilor care vin în atelier, dar și implicarea pe care o depui”, ne povestește el. „Dacă ceva nu iese cum trebuie, mă calmez, las pe a doua zi, mai stropesc cu aghiazmă (râde)”.
În atelier se găsesc sute de forme de bijuterii, unele rămân în conformitate cu modelul inițial, altele se modifică după preferințele clienților. Procesul de bază de creare a unui giuvaer este în toate cazurile același. Un inel, spre exemplu, începe de la o machetă făcută din ceară într-o formă din silicon. Aceasta se trimite apoi în ateliere specializate din Chișinău, după modelul căreia se face o formă din gips. În cea din urmă se toarnă metalul prețios topit, iar după întărire, gipsul se dizolvă în apă. Urmează șlefuirea inelului, ajustarea mărimii și îndepărtarea tuturor imperfecțiunilor.
Aurul este cumpărat din surse locale, iar ceara – din Turcia.
Corul bisericii – scena pe care a crescut
Maxim spune că este doar „în trecere” prin atelierul de nestemate. Nu-și vede viitorul aici. El vrea să cucerească scene, să primească aplauze. Nu a făcut studii muzicale, dar cântă la biserică încă de la nouă ani. „În biserică nu se cântă chiar operă, dar mulți creștini care vin la biserică ne spun că vin ca la un concert, iar asta pentru că mereu m-am străduit să cânt diferit, să experimentez, să mă joc cu vocea și să o dezvolt în diferite direcții.” Toată familia lui Maxim este talentată. Pe lângă asta, Maxim ia exemplu și de la greii muzicii clasice, așa cum sunt Andrea Bocelli, Il Volo, Il Divo.
Încă din școală participă la diverse evenimente ce au loc în Orhei, a încercat chiar și să schimbe repertoriul de piese la nunțile la care este invitat, iar oamenii apreciază momentele de muzică clasică oferite de Maxim. După Moldova, vocea lui a răsunat și pentru publicul din România la un concurs de talente unde a impresionat, iar în continuare, Maxim spune că va mai participa la astfel de concursuri și în alte țări. „Eu vreau să ies în lume cu muzica mea. Sunt satisfăcut atunci când primesc aplauze și complimente.”
