A trecut aproape un an de când #diez a mai schimbat două vorbe cu Lola Majeure. De atunci, pe blog au mai apărut texte, în viața autoarei - experiențe, iar în mâinile cititorilor fideli va apărea în curând o nouă carte. Am aflat de la Lola despre ce este aceasta și când o veți putea citi.

# Noua carte vine la un an de la precedenta. Păstrezi un ritm al publicațiilor?

– În nici un caz! „7 zile în Rai”, a doua carte, a apărut după jumătate de an de la „Sweet Vera Cruz”. Asta, de-a treia, ar fi trebuit să iasă în iarnă, dar am fost ocupată cu reeditarea și suplinirea stocurilor de rai și dulceață. Acum mi-am făcut timp să o aduc în ordine și s-o dau la editură.

# Despre ce este noua carte?

Cartea e nouă, povestea e veche. Este continuarea primei cărți, continuare pe care, de altfel, din start, refuzasem să o scriu chiar dacă mulți cititori mă întrebau: „Ce-a fost mai departe?”. A trebuit să treacă timp ca să înțeleg că numai ducând la bun sfârșit ceea ce am început acum doi ani, o să mă eliberez de aceste personaje. Ele își vor trăi viața lor, eu – pe a mea.

# Deci, între cărțile tale există o legătură.

Fără doar și poate. Dacă nu ai citit Sweet Vera Cruz nu vei înțelege de ce a devenit Dirty. „7 zile în Rai” însă e o poveste aparte. Chiar seamănă a poveste, numai că e pentru maturi.

# Ce fel de lansare vei avea și când va fi lansată cartea?

Eu nu am lansări. Sunt un om fericit, nu-mi bat capul de local, invitați, coafură, muzică. Pur și simplu am să anunț data când are să fie pusă în vânzare și librăriile unde pot oamenii să o cumpere. Sper ca, înainte de Paști, cititorii mei să aibă ocazia de a păcătui. Citind.

# La prima, dar și a doua carte, spuneai că nu te numești scriitoare. Acum ce zici?

Să mă întrebi acest lucru când am să o scot pe a patra.

# Urmează a patra?

În viitorul apropiat nu. Pentru că vreau (și când zic vreau, e un vreau foarte și foarte mare) dramaturgie. O piesă de teatru, în toată splendoarea sa. Am scris scena de final și prima replică. Restul – o să se adune cu încetul.

# De ce scrii cărți?

Pentru plăcere. Recomand tuturor să încerce să scrie. E un lucru tare fain. Te poți juca cu oamenii ca Dumnezeu. Poți să-ți bagi iubiții în carte și să-i iubești. Poți să-ți bagi dușmanii în carte și să-i faci cu nasul cârn și picioarele strâmbe. Ești liber să faci ce vrei. Să croiești destine, să tămăduiești inimi. Scrisul e vrăjitorie. Recomand.

# Există concurență între scriitori?

Cu greu am fost primită, dacă pot spune așa, în rândul celor care încearcă și fac literatură, pentru că scrierea 18+, în Moldova, e privită cu ochii mari și zâmbet pe sub mustăți. Să nu mai zic de cazurile datului ochilor peste cap. Dar, sunt anumite lucruri de care nu poți fugi și eu cred că e bine că se scrie despre asta. Despre orice e bine să se scrie. Nu doar despre lucruri înălțătoare (Apropo, în cărțile mele nu este atât de mult f#tai pe cât își imaginează unii. Sunt și lucruri înălțătoare). Până la urmă „m-au binecuvântat”. Nu-i știu pe toți autorii, dar am o relație bună cu cei cu care comunic. Asta nu înseamnă că ne prindem de mâini, cântăm și dansăm în cerc, că nu suntem pe Xanax. Fiecare avem dracii noștri, pe fiecare ne scutură diferit, dar fiecare îi oferă celuilalt libertatea de a crea. Așa e la mine, nu știu cum e la ceilalți.

Photo Credit: Facebook/ Liliana Ganga Rostea

Photo Credit: Facebook/ Liliana Ganga Rostea

# Cartea și blogul. Crezi că publicul este diferit pentru fiecare?

Da, cu siguranță. Dacă aș scrie o carte în stilul blogului, s-ar vinde ca pâinea caldă. Acum e moda scrisului cărților în stilul blogurilor (în România, sunt zeci de cărți de așa gen), dar asta nu e literatură, e vâjâială. Postările pe blog nu te consumă atâta, nu bagi atâta nerv și timp în ele. Sunt doar entertainment.

# Care sunt reacțiile cititorilor tăi la cele scrise în cărți? Cum evoluează acestea?

De la dragoste la ură și înapoi.

# Accepți critica?

Întotdeauna am să zic că am greșit dacă am greșit cu adevărat. Sunt dispusă să învăț de la cei mai mari și mai buni decât mine. Dar nu am să las pe nimeni să-mi vorbească urât. Adică, accept critica, nu și mitocănia.

# Ce s-a schimbat în viața ta de când ai decis să exteriorizezi ce gândești și ce simți pe blog și în cărți?

Bărbații. Și scrierea corectă în limba română.