Și așa de tare nu îmi era a duce la lansare… Afară era frig, vânt, feeria sărbătorii celor îndrăgostiți și nu chiar era pretutindeni, iar la librărie, cu siguranță, nu era înșirat un covor roșu de la stație fix până la ușă. În plus, titlul tot nu îmi părea foarte ademenitor. Da, Troțki, it should have been you, însă chiar nu simțeam mare dorință să ascult discursuri, polemici pe teme istorice, bineînțeles, cu referință la trecutul neamului nostru. Or, mai toate discuțiile cam acolo ajung.
Totuși, eu m-am înșelat, spre bucuria mea și poate a celor prezenți. Noul roman al lui Dumitru Crudu, intitulat „Salutări lui Troțki”, reprezintă o culegere despre aici și acum, cu nume cunoscute, cluburi arhicunoscute și câteva referințe cu caracter socio-politic, însă nici pomină de tovarășul Leon.
În cele 47 de istorioare „culese” în ultimii douăzeci de ani de către autor îi întâlnești pe Mihai Vaculovschi, Eugen Cioclea, Iurie Roșca, Nicu Țărnă, Platforma DA și „noi suntem poporul” în împrejurări mai mult sau mai puțin excepționale.
Nimic rupt din poveste, ci doar o realitate în care domină comicul, absurdul și poate un pic de jale sau chiar mizerie.
Printre cei prezenți la evenimentul de lansare a fost și regizorul Viorel Mardare. Deși numele acestuia nu îl găsim în carte, bănuiesc că destul de ușor ni l-am putea imagina într-una din situațiile descrise în lucrare. Căci, după cum a zis și Viorel, „este o carte despre noi. Citind-o, mi-am dat seama că, de fapt, nu citesc o carte de ficțiune, ci mai degrabă sunt într-un documentar, într-un documentar dur. Nu poți spune la sigur ce e adevăr și ce nu. Drept dovadă, o știre apărută chiar azi: în gospodăria unui țăran din Anenii Noi a fost găsit un tanc. Este un adevăr, exact cum orice expus de Dumitru Crudu în această lucrare poate fi adevăr. […] Această carte ne oferă posibilitatea să ne vedem dintr-o parte într-o operă de artă și poate dacă am fi avut mai multe opere de acest gen de la începutul independenței noastre am fi conștientizat mai demult că suntem o țară, suntem un popor, o societate, avem un anumit drum de făcut… pur și simplu, nu am avut ocazia să ne vedem dintr-o parte”.
Cu părere de rău, regizorul Igor Cobileanski nu a fost prezent la eveniment, însă după succesul „afacerii sale”… i se iartă.
Opera „Salutări lui Troțki” a fost comparată cu lucrările lui Pelevin, Palahniuk, Prilepin și alți autori ale căror nume începe cu litera P. Personal, mi-am amintit de Dovlatov și istorioarele sale în care figurează numele a numeroși reprezentanți ai elitei artistice (apreciați sau hărțuiți) ai anilor ‘60. Pe același val, m-am gândit, oare peste mulți ani cine din cei menționați în carte va fi recunoscut, perceput drept persoană reală și nu un nume/personaj inventat de scriitor…?
Și tot așa, prin frig și fleşcăială, străbătând albul devenit gri al Chișinăului, am mers spre casă cu gândul că există o mare probabilitate să întâlnesc pe cineva din personajele istoriilor lui Dumitru Crudu sau poate chiar să devin unul din ele.
Acest text a fost scris fără a fi citit lucrarea dată*
Odată cu acest text, aș dori să încep și o tradiție, a cărei scop e de a servi drept teaser, de a zădărî cititorii. Conform unui vechi obicei strămoșesc, și anume ghicitul în cărți, publicăm pagina cu numărul zilei în care a avut loc evenimentul.
Lectură plăcută!
Lansarea cărții „Salutări lui Troțki” de Dumitru Crudu, publicată în 2016 de Editura Univers, a avut loc la Librăria din Centru Cartier. Tot aici, puteți procura și cartea.
