Odată cu dezvoltarea tehnologiilor și sistemelor bancare, unele societăți europene și nu numai au ajuns la concluzia că a spune „nu” banilor cash este o variantă foarte profitabilă pentru dezvoltarea statului și a economiei acestuia. Astfel cele mai mari bănci, preponderent din țările scandinave, încep una câte una, să refuze opearațiunile cu banii cash, astfel declarându-le război. Acesta ar fi un exemplu bun de urmat, în special pentru o țară unde crimele economice sunt răspândite pe larg.
Nu este secret că din totalul de operațiuni și transferuri efectuate cu ajutorul banilor cash, nici jumătate nu sunt monitorizate de bănci, această statistică fiind comună pentru întreaga lume, nemaivorbind de Moldova, care, neoficial, este țara salariilor în plic. Astfel, această particularitate poate fi ușor utilizată în scopuri ilegale, ceea ce nu poate fi spus despre transparența cu care se efectuează transferurile care implică doar banii virtuali.
Iată doar câteva beneficii aduse de un sistem economic cash-free:
#1. Banii virtuali sunt monitorizați și, respectiv, impozitați, lucru care la rândul său duce la o creștere semnificativă a bugetului de stat, care se formează din aceste impozite. Astfel, cei care vor pensii mai mari, indemnizații, ajutor din partea statului și o funcționare corectă a economiei ar trebui să se gândească la mutarea salariului din plic pe un card bancar.
#2. Banii virtuali nu pot fi folosiți ca mită, ceea ce înseamnă moartea rapidă și definitivă a corupției. Și dacă cancerul la om încă nu poate fi vindecat, atunci cel al societății poate, cu ajutorul unui medicament virtual – „cardul bancar”. Pentru unele țări, „lupta cu corupția” și „lupta cu cashul” sunt deja expresii cu aceeași semnificație.
#3. Spălarea de bani devine imposibilă, astfel încât orice venit este monitorizat de bancă și impozitat, iar dacă credeți că banca poate fi mituită, recitiți punctul 2. Gata cu sursele neoficiale de venit, gata cu banii neimpozitați, gata cu banii „curățați” datorită unor proceduri suspicioase.
#4. „Piața neagră” devine un termen din istorie, lucrurile furate nu mai pot fi vândute, ba chiar nimic nu poate fi vândut în mod neoficial, pentru că nimic nu poate fi achitat sau cumpărat în mod neoficial, grație lipsei de numerar. Traficul de persoane, droguri, organe sau arme este și el redus la limită, odată ce nu poate fi efectuat decât pe piața neagră.
#5. Rata criminalității scade semnificativ, nu se mai fură portmonee, nu se mai jefuiesc case, pentru că în portmonee nu se mai poartă bani, iar ceea ce hoții pot lua din case nu poate fi vândut (via punctul 3). De aici și lipsa omorurilor sau vătămărilor corporale comise pentru bani.
#6. Nici o persoană nu mai poate fi achitată pentru venituri ilegale, fiindcă justificarea unui astfel de venit implică spălarea de bani, iar splălarea de bani este, exact, imposibilă (vezi punctul 3).
#7. Un stat adept al unei astfel de politici are multe din câștigat din perspectiva faptului că are toți banii existenți în circulație, ceea ce înseamnă mai puține crize economice. De fapt crizele se întâmplă din cauza lipsei banilor în circulație, și în cazul particular al țării noastre, numerarul este sufucient, doar că ținut la saltea și deci inutil (în plus faptul că întreaga circulație este controlată aduce la o creștere semnificativă a numărului de măsuri care pot fi aplicate pentru prevenirea sau soluționarea crizelor); și evident creditele vor deveni mai accesbile, grație aceluiași motiv, dacă să ne referim la profitul direct al cetățenilor.
#8. Crearea unei concurențe între bănci, dat fiind faptul că acestea vor avea mult mai mulți clienți, care la rândul lor vor face alegerea în favoarea băncii cu cele mai profitabile servicii și oferte, rezultă, afacerile bancare devin mai populare, concurența își face lucrul, băncile devin cointeresate în facilitarea oricăror proceduri și condițiile impuse de acestea devin mai puțin dure, pentru a atrage potențiali clienți, iar oamenii se bucură de un sistem bancar optim.
#9. Reieșind din punctul 8, se mai poate concluziona că securitatea banilor electronici ar putea crește datorită concurenței între bănci, care vor fi cointeresate să le ofere clienților săi condiții cât mai sigure, pentru a nu-i pierde.
Deci, în final avem un sistem economic transparent, fără demnitari corupți, fără piață neagră, fără orice ar putea dăuna dezvoltării unui stat.
Fraza de mai sus a devenit, în consecință, motivul din care cele mai mari bănci din Norvegia, Suedia și Danemarca au refuzat să lucreze cu cashul și au aprobat o politică bazată numai pe bani virtuali. Conform The Cointelegraph, reprezentantul oficial și președintele executiv al DNB (cea mai mare bancă a Norvegiei), Trond Bentestuen, a motivat opțiunea aleasă în felul următor: „Astăzi în circulație sunt aproximativ 50 de miliarde de krone, numai 40% dintre care se află sub controlul Norges Bank (Banca Națională), ceea ce însemnă că restul 60% nu se supune la niciun fel de monitorizare. În viziunea noastră, acest fapt este cauzat de prezența unei circulații neoficiale a banilor și a fenomenului de spălare a lor”.
Anume acest fapt i-a determinat pe reprezentanții unor bănci din Suedia, Norvegia și Danemarca să declare război cashului, pentru a evita orice tangențe cu o economie nemonitorizată. Astfel, cea mai mare bancă din Norvegia a venit cu propunerea de a renunța la bancnote, acesteia alăturându-se și multe altele, prin refuzul complet de a efectua tranzacții cu numerar.
Totodată, alte bănci din Norvegia, ca de exemplu Nordea, care este și ea una dintre cele mai mari din țară, au hotărât să recurgă la un compromis care le-ar permite oamenilor să utilizeze cashul. În banca respectivă, din noiembrie 2015, astfel de operații sunt accesibile numai pe ramura centrală din Oslo. Totuși, managerul Oslo Central Station afirmă că, „astfel încât întreaga societate se mișcă spre o economie electronică, dispariția completă a cashului este doar o chestiune de timp, celelate bănci fiind mai devreme sau mai târziu nevoite să se alăture sistemului”.
Și dacă în Norvegia renunțarea pas cu pas la banii-gheață are loc mai mult de sus în jos, adică este mai mult o inițiativă a băncilor, atunci în Suedia această tendință se manifestă și printre cetățeni (un fenomen care ar fi foarte binevenit în Moldova, dacă tot ne plângem pe un buget de stat insuficient, iar inițiativa băncilor în acest sens se va face așteptată foarte mult timp, bineînțeles). Astfel, se estimează că Suedia ar putea deveni prima societate cash-free, ceea ce presupune inexistența oricăror bani în afara celor electronici. Astăzi, potrivit studiului publicat de International Business, „cecurile și numerarul ocupă o parte de doar 2% din totalul banilor care circulă în Suedia, o proporție unică, în comparație cu cele 7,7% din SUA sau 10% în zona euro. De asemenea, din totalul de plăți efectuate de consumatori, doar 20% au fost efectuate cu ajutorul cashului, ceea ce iarăși e o dovadă a faptului că Suedia se află în fruntea luptei cu banii-gheață, în timp ce media mondială pentru plățile respective se estimează la 75%”.
Rezultatele atinse prin politica respectivă au devenit observabile practic peste câțiva ani. Astfel, potrivit materialelor publicate de Total Payments, „de la 110 fraude bancare în anul 2008 (ceea ce e uimitor de puțin), economia suedeză a ajuns la doar 16 în anul 2011”. Acest lucru a fost înfăptuit doar prin declararea războiului banilor cash. De aici și faima Stockholmului, care este un oraș unde banii de hârtie sunt întâlniți numai în muzee, evident, în calitate de exponate, pentru că unele muzee, ca de exemplu The ABBA Museum (dedicat legendarei formații din anii ’70, și oricât de paradoxal ar suna, renumită pentru hitul „Money, Money, Money”), nu acceptă cashul. Chiar și vânzătorii de stradă sunt în stare să ofere consumatorului un terminal prin intermediul căruia acesta și-ar putea face toate operațiunile necesare. Despre Stockholm deja se glumește cum că și cerșetorii refuză să primească cash.
Mai mult de atât, chiar și cardurile de plastic își pierd pozițiile în raitingurile de popularitate suedeze, din ce în ce mai mulți oameni devenind adepți ai aplicațiilor mobile sau platformelor destinate dirijării conturilor bancare și a resurselor materiale, indiferent de statutul fizic sau juridic al posesorului acestora. Totuși, cardurile bancare, din cauza faptului că sunt mai comune și mai ușor de utilizat (pentru generația în vârstă de exemplu), rămân primele în cursă.
Această paralelă între Norvegia și Suedia a fost făcută cu scopul de a demonstra o posibilă dispariție a cashului prin „selecție naturală”, adică datorită faptului că oamenii pur și simplu nu îl folosesc, după care urmează băncile care scot tranzacțiile respective din lista de servicii, deoarece clienții nu mai au nevoie de ele și în final, celelalte bănci, ducând lipsă de parteneri în cazul unor astfel de operațiuni, sunt nevoite să se conformeze. Acest fenomen poate fi interpretat ca un soi de proces de evoluție socială și economică, proces de atrofiere și debarasare de elemente inutile sau dăunătoare sistemului. Convertind în termenii evoluției din punct de vedere biologic se poate spune că banii-gheață, într-un fel sau altul, sunt un apendice al societății, devenit inutil în procesul evoluției.
Cu toate astea, un sistem economic cash-free, ca și oricare altă schimbare mai mult sau mai puțin radicală, are și oponenți. Printre argumente se numără monopolizarea pieței de către bănci (pentru că un astfel de sistem implică taxe, din care băncile profită, bineînțeles), creșterea numărului de fraude electronice sau algoritmul complicat de utilizare pentru cei mai în vârstă, cu dizabilități, migranți. Au mai fost menționate și insecuritatea virtuală (ceea ce pentru Moldova nu ar trebui să devină o problemă, grație lipsei de specialiști care ar putea sparge sistemul unei bănci cointeresate în păstrarea banilor clienților) și iresponsabilitatea oamenilor, care, având acces la întreg contul bancar, îl pot cheltui în doi timpi și trei mișcări. Ceea ce trebuie de spus în acest caz este că problemele enumerate mai sus nu se referă deloc la sistem, ci direct la utilizatori, care odată instruți corect, nu ar mai face astfel de greșeli… la urma urmei, caracterul risipitor al lumii nu e problema băncilor (totuși, există opțiuni de setare a cardurilor pentru astfel de cazuri). Faptul că băncile profită din toate aceste tranzacții nu ar trebui să afecteze utilizatorul, odată ce în schimbul taxelor i se oferă securitate și transparență. Unicul lucru de care este novoie pentru a soluționa aceste probleme este oferirea unei educații în ceea ce vizează utilizarea tipurilor de operațiuni financiare diferite de cele care implica banii-gheață.
Totuși, indiferent de aceste opuneri, popoarele scandinave dau dovadă de o inițiativă care merită respectată. Odată cu susținerea băncilor și a statului, aceasta devine din ce în ce mai puternică și stabilă, dezvăluind deja un viitor transparent. Pe deasupra, lupta poporului cu cashul și fenomenul „selecției naturale”, despre care am vorbit mai sus, ne spune că susținerea, chiar dacă este benefică, nu este esențială, ceea ce înseamnă că banii-gheață vor ieși din uz atunci, când așa va hotărî societatea, consumatorii, prestatorii de servicii, producătorii, toți. Viitorul este în mâinile oamenilor, iar ceea ce îl întunecă – în portmoneele lor. Războiul țărilor scandinave a demonstrat deja totul și tot ce trebuie făcut e să urmăm acest exemplu demn și să ne alăturăm luptei împotriva unui sistem învechit și ineficient, pentru a face loc unui progres veritabil.
