Una din cele mai mari peșteri de ghips din lume se află în Republica Moldova. Pe cât de mare, pe atât de puțin cercetată, deși a fost descoperită mai bine de jumătate de veac în urmă. Peștera „Emil Racoviță” sau „Cenușăreasa”, așa cum obișnuiesc să o numească cercetătorii, datorită particularităților sale, a câștigat mai multe diplome internaționale. Autoritățile spun că au planuri mari cu ea și speră să o transforme pe viitor într-un obiectiv turistic inedit. Am încercat să aflăm cum arată astăzi peștera „Emil Racoviță” și cât de ușor pot ajunge turiștii la acest monument al naturii.
Peștera se află la 282 de km de Chișinău, în extremitatea Nord-Vestică a Republicii Moldova, în apropierea nemijlocită a localității Criva. Pentru a reuși la timp și a ne alătura grupului de cercetători care au acceptat să ne ia cu ei în subteran, am pornit din Capitală la ora 5 dimineața.
Ajunși la Criva, ne-a mai luat o oră să perfectăm permisele individuale speciale la sediul poliției de frontieră, unde a trebuit să explicăm motivele aflării noastre acolo, dar și să demonstrăm că avem echipamentul necesar și că suntem însoţiţi de un grup de cercetători. Fără aceste permise și fără însoțitori calificați nimeni nu poate intra în subteran. După perfectarea tuturor formalităților, am coborât într-un final în peșteră. Accesul se face doar printr-o intrare improvizată, săpată de savanții de la Academia de Ştiinţe încă în 1977. Până a ajunge la galeriile peșterii propriu-zis, trebuie să cobori aproximativ 40 de metri pe niște scări metalice prinse de pereții unei fântâni destul de strâmte.
Intrarea în peşteră şi o parte a galeriilor importante se află chiar pe teritoriul unei cariere de ghips, care în prezent este exploatată de compania moldo-germană Knauf. Ghipsul este extras şi astăzi prin detonare şi acest lucru pare să alarmeze cel mai mult organizațiile de mediu.
Președintele Clubului Speologilor „Abis”, din Republica Moldova, Igor Teleshman, împreună cu care am coborât în peșteră, ne-a spus că ea a apărut într-un bloc de roci cu o grosime de circa o sută de metri, iar evoluţia sa a survenit urmând o complicată reţea de fracturi care sunt concentrate pe câteva zeci de kilometri pătraţi.
Galeriile peșterii formează un adevărat labirint, foarte complicat şi sinuos, care îi pune la încercare chiar şi pe cei mai experimentați cercetători. În cinci ore de aflare în subteran am parcurs ceva mai mult de 10 kilometri traversând galerii, care comunică între ele prin coridoare înguste, uneori atât de înguste, încât un om de statură mijlocie cu greu se poate strecura printre ele. Aceste coridoare asigură trecerea de la un nivel la altul în subteran, multe din încăperi fiind încă necercetate, din pricina apelor care le inundă în permanență. Coridoarelor înguste li se adaugă și temperatura scăzută care nu depășește 10 grade și umiditatea de 95%.
În interiorul peșterii găsim săli enorme, susținute de coloane din rocă de peste două milioane de ani, lacuri cu apă cristalină. Pe plafonul peşterii din speleoteme se observă stalactite în formare. În peșteră există mai multe caverne, unele cu înălțimea de peste 10 metri și o lățime de 30–40 de metri. Speologii au încercat să obțină fotografii detaliate ale sălilor descoperite, atribuindu-i fiecăreia un nume.
Așa au apărut pe harta peșterii „Sala Cenușăresei”, „Sala cu coloane”, „Sala Pinguinului”, dar si reprezentări cartografice ale unor lacuri subterane. „Lacul Împăratului”, „Lacul albastru”, „Lacul dinozaurilor” sau „Lacul Nautilus” sunt doar câteva din cele 20 de lacuri descoperite până acum.
Speleologii care studiază peștera au dat denumire salilor din interior, sculptând din ghips si câte un animăluț reprezentativ.
Peștera ascunde formaţiuni minerale inedite, inclusiv cristale mari şi rare de selenit, cu nuanțe de chihlimbar. În peșteră găsim cel mai mare cristal de ghips din Europa, cu un volum total de peste 3 metri cubi. Prin labirintul sistemului carstic curg izvoare care își au originea în Muntii Carpati, din care se „hrănesc” și râurile Prut și Nistru. Igor Teleshman spune că, din acest punct de vedere, peștera „Emil Racoviță” nu este doar un obiectiv turistic și științific, dar și un rezervor strategic pentru Republica Moldova. În caz de secetă, ea ar putea servi ca depozit pentru apa celor două râuri.
Specialiștii recunosc că peștera ascunde încă multe mistere. Unul din ele este legat de faptul că atât pereții sălilor, cât și ai galeriilor sunt acoperiți de un soi de „căptușeală” din argile deosebit de fine, cu o gamă variată de culori: de la verde-sidefat, la albastru-cobalt, roșu-grenă, negru sau chiar alb-strălucitor.
Pe fundul și o parte din pereții peşterii se află un strat (până la 0,5 m grosime) de argilă cenuşie fin stratificată, umedă sau pe alocuri uscată, compusă din hidromică, montmorillonit, cuarţ, cloriţi şi calcită. Deseori se întâlnesc cupole de prăbuşire cu blocuri de ghips miocen şi material nesortat din învelişul cuaternar.
Prezența apei mineralizate cu calități curative în unele izvoare și a aerului ionizat demonstrează că peștera poate fi folosită cu succes nu numai pentru turism, ci și în scopuri curative.
Au fost descoperite și lacuri cu izvoare autonome, precum şi ample galerii freatice, rezultate în urma acţiunii unor enorme mase de apă care, în trecut, au săpat acest sistem subteran. Apa din aceste lacuri poate servi și în scopuri terapeutice. Deoarece trece prin mai multe straturi de roci, ea este saturată cu săruri minerale.
Peștera a fost descoperită în 1959, ca urmare a unei explozii în cariera de ghips din apropierea satului Criva. Prima încercare de a pătrunde în peșteră a fost făcută abia peste 10 de ani. Între anii 1977–1980 aici au fost efectuate cercetări și au fost cartografiați mai mult de 60 de km din galeriile peșterii. În perioada 2001–2004, intrarea în peșteră a fost strict interzisă, după ce câteva persoane au decedat din cauză că nu erau echipate corespunzător. După cum ne-a declarat Igor Teleshman, singurii care astăzi au acces în peștera „Emil Racoviță” unde continuă cartografierea acesteia, dar și se fac cercetări referitor la compoziția aerului, apei și ghipsului, existența ecosistemelor și nivelului bacteriologic și radioactiv, sunt reprezentanții Clubului Speologilor „Abis”. Toate cercetările pe care le fac sunt fără vreun ajutor din partea statului.
Dacă ar exista o strategie bine gândită, consideră Igor Teleshman, peștera „Emil Racoviță” ar putea deveni un loc de atracție pentru turiștii din întreaga lume.
Peștera „Emil Racoviță” conține o sumedenie de mistere care, spre regret, nu au fost încă dezlegate până la capăt. Această peșteră ar putea deveni o nestemată în coroana patrimoniului european, o carte de vizită a Moldovei. Un obiectiv turistic bine amenajat, la nivel european, ar putea aduce mai mulți bani decât întreaga activitate economică a regiunii, inclusiv a companiei „Knauf”, care produce ghips în cariera din imediata apropiere a peșterii. Cu regret, statul a uitat de această peșteră, care nu are nici măcar o intrare bine-amenajată. Sumele de care ar fi nevoie nu sunt mari, circa 20 de mii de dolari anual, bani care ar permite și organizarea expedițiilor, și acțiuni de cercetare, dar și întreținerea cavernelor.
Vara trecută, Ministerul Mediului a venit cu o propunere care i-a surprins pe cercetători: peştera „Emil Racoviţă” să fie inclusă în circuitul turistic internaţional, iar galeriile ei — transformate în hoteluri subterane. Ideea, cu unele modificări, a fost susținută și de actuala echipă ministerială.
Potrivit Ministrului Mediului, Valeriu Munteanu, deja au fost elaborate câteva proiecte de amenajare a peșterii, urmând a fi găsită finanțarea pentru implementarea acestora. O soluție, potrivit ministrului, ar fi redistribuirea a circa unui milion de euro din cele 100 de milioane, oferite de Guvernul României Republicii Moldova, bani care să fie utilizați pentru crearea de căi moderne de acces spre și în peșteră și amenajarea spațiilor pentru potențialii turiști.
Peștera „Emil Racoviță este a treia ca mărime din Europa printre peșterile de ghips (primele două se află în Ucraina) și a opta în lume, iar după lungimea cunoscută până în prezent, circa 90.000 de metri, este a 27-a de pe glob.
Material realizat în cadrul proiectului „Consolidarea Independenței în Mediile de Comunicare din R. Moldova”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu Internews, în perioada decembrie 2014 – februarie 2016.
