Tânărul artist în devenire, muzicianul Marcel Lazăr, un promotor al culturii și al muzicii clasice, se adresează tuturor cetățenilor, în special cititorilor #diez cu un mesaj despre artiștii care fac artă și cei care fac doar bani.
Marcel Lazăr a relatat că avea frânturi din aceste gânduri scrise demult. „După fiecare protest unde participă sau nu vreun muzician, după concerte dezonorabile în care am fost și eu implicat. După un festival unde a trebuit să aleg de unde să iau bani. După lungi discuții cu alți artiști”, a menționat dânsul.
„Despre artiștii care fac artă și alții care fac doar bani, din perspectiva unui artist în devenire.”
„Ce înseamnă să faci politică, de fapt?”, se întreabă tânărul. „A avea mașină cu numere RM, a fi într-un partid, sau aliat, a sta în parlament, nu doar asta înseamnă să faci politică, ba chiar asta e cea mai mică politică posibilă. Politica înseamnă să alegi limba vorbită în stradă, să alegi evenimentele la care vii, locurile unde te odihnești, înseamnă o părere zisă la timp și nu în ultimul rând, o dată la patru ani, cetățenii sunt cei mai mari politicieni. Ei aleg viitorul politic al unei țări (sau asta suntem convinși să credem). Politică nu înseamnă doar să scandezi litere la proteste sau să duci flaguri colorate. Poți fi apartidic, cum sunt eu în acest moment, dar apolitic nu poți fi. Orice decizie este una politică de fapt, chiar și neimplicarea.”
„Ce înseamnă să faci artă, de fapt? Am fost convinși cu timpul că arta, voi vorbi în speță de muzică, înseamnă doar să ieși pe scenă și mut ca un pește să ne cântăm (to play or to sing) cântecele învățate cu multă sârguință, să luăm banii și să plecăm. Am fost convinși că nu contează cine dă banul, că artistul de fapt e un clovn care dansează la comandă. NU! Artistul este unul din oamenii care umblă direct la țesătura unei societăți, el aduce frumosul în scenă sau pe pânză, dar el mai este și un felinar care trebuie să ghideze oamenii”, afirmă Marcel.
„O caracteristică adevărată a marilor artiști este dragostea (uneori poate ura) față de țară.”
Potrivit spuselor sale, o caracteristică adevărată a marilor artiști este dragostea (uneori poate ura) față de țară, pe care ei o exprimă sus și tare, și mai ales, o arată prin acțiuni. „Același Chopin, era un mare revoluționar, dar îl știm doar pentru nocturne. În 1831 era în drum spre Paris, iar la un motel primește vestea că Rusia invadează Polonia. Actele lui devin inutile și primește scrisori de la prietenii lui să nu revină în țară fiindcă riscă să fie prins și închis. Devine prizonierul acelui motel, unde compune faimosul studiu Revoluționar”, face referire Marcel la marele compozitor.
„În acest studiu există atâta durere, atâta tensiune, speranță, undeva ură, undeva durerea din cauza lipsei de a acționa. Am avut ocazia să cânt studiul ăsta la un eveniment dedicat zilei de 27 martie. Cred că am simțit o mică parte din ce a simțit Chopin. E greu de redat. La fel ca Chopin există mulți alții, foarte prezenți au fost artiștii în Revoluția din 1848. Au încercat să lupte cu sistemul chiar și compozitorii ruși. Poate nu au făcut-o de la microfoane din piață, dar au făcut-o prin muzică. Artiști din toate domeniile și-au zis convingerile sus și tare!”, analizează artistul.
„Am avut sute de polemici cu colegii de breaslă, unii spun că nu contează cine dă banul, alții spun că asta contează foarte mult, alții cântă pentru un partid, alții pentru o idee.”
Marcel meditează și asupra faptului că unii artiști nu vor să primească bani furați, alții nu vor să primească bani de la oameni pătați. „Cert este un lucru: decizia de a participa sau nu la un concert similar celui de pe 6 septembrie (mâine) este politică. Dacă cânți, îi susții pe mafioți, dacă nu, ne susții pe noi. În așa situații cruciale nu există o variantă de mijloc. Am avut nenorocul să mă aflu într-o situație aproape similară, când aflat pe scenă, nu am putut să acționez, sau să acționăm. Toată orchestra a dat capul jos, iar dl Plahotniuc a ieșit în fața orchestrei, și-a făcut o imagine, le-a cântat la lume, și-a bătut joc de muzica clasică și de cei din spatele lui. Deși acel concert nu a fost crucial, oricum port o pată peste onoare”, își amintește el.
„Suntem la curent cu acțiunile artiștilor Ruși și Ucraineni după evenimentele din Ucraina. Artiști declarați persoane non-grate, concerte anulate, faimă pătate, faimă căpătată. Am ajuns în aceeași situație. Și nu e ca și cum ar cânta azi Bălan pentru PL și mâine pentru PCRM, îș ia banul și pleacă. E ca și cum mâine Bălan ori cântă ori nu! Ori ne ducem să încercăm să ne schimbăm soarta, ori nu”, declară muzicianul.
„Îmi invit colegii să-și clădească o opinie clară. Să fie purtători ai unor idei, nu doar CD-uri.”
„Oricare ar fi ele. Vrem să le cunoaștem ca să vă putem cunoaște. Să ajutați la luarea unor decizii. Să fiți Artiști ai poporului, cum sună marea distincție. Ghidați poporul spre proteste, poate spre o viață mai bună. Anulați concertul de mâine! Iar pe restul îi invit să nu fie indiferenți și să vină mâine în piață. Mâine lăsăm pozatul picioarelor, picnicurile, somnul de după masă, terasele, cărțile, instrumentele, filmele și venim în piață!”, a conchis tânărul.
