Casa Herța, fostul muzeu de artă al țărilor Europei de Vest, este monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
În pofida faptului că în prezent Casa Herța este o clădire cu o arhitectură deosebită, ce face parte din tezaurul istoric al Chișinăului, se risipește, fiind lăsată fără supraveghere și grijă, a avut un trecut bogat și a fost o clădire de mare valoare pentru Capitală.
În anii 30 ai secolului al XIX-lea, arhitectul oraşului, O. Gasket, a construit o casă într-un parter pe strada Alexandrovskaia, astăzi bulevardul Ştefan cel Mare și Sfânt, aflat între străzile Sfatul Ţării şi Serghei Lazo. În 1845, această casă a fost achiziţionată de către moşierul Iorgu Balş, pe care a dăruit-o orfelinatului, care i-a purtat numele, iar în anul 1903 casa a devenit proprietatea nobilul Vladimir Herţa, consilier titular, jurist și om politic român, precum și primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918.
Dânsul a demolat construcţiile şi în locul lor, în 1905 a fost construită o vilă într-un parter. În subsolul clădirii se află sistemul de încălzire al casei. Se presupune că arhitectul clădirii este Henrik Lonsky. Arhitectura casei este soluţionată în stil eclectic, în formele barocului vienez.
Este construită într-un etaj, aliniată cu faţadele la linia roşie a străzii. Compoziţia faţadei este cu o simetrie a volumelor, ritmate în trei rezalite, dar cu o disimetrie a organizării spaţiale a interioarelor. Intrarea este amplasată lateral spre dreapta, într-un rezalit, alături de poarta de acces în curte, volumul căreia îi corespunde un rezalit lateral la stânga, iar în interior se afla un cabinet sau o capelă, ambele rezalite dominate de cupole de forme complexe, baroce.
Rezalitul central este încununat de o cupolă cuplată din patru fâşii cilindrice, care susţine un parapet din metal forjat. Faţada principală este decorată abundent prin reliefuri sculptate – bareliefuri, herb, ornamente vegetale, grile. Decoraţia interioarelor abundă în ciubuce aurite, fresce şi zugrăveli ale tavanelor şi pereţilor.
Casa Herța face parte din cele trăi clădiri ale Muzeului Național de Artă al Moldovei, alături de Casa Moisei Kligman și clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa Natalia Dadiani.
Muzeul Național de Artă Plastică (inițial Pinacoteca Municipiului Chișinău), înființat la data de 26 noiembrie 1939 de către sculptorul Alexandru Plămădeală împreună cu alți artiști plastici, este prima instituție muzeală cu activitate orientată spre colecționarea, conservarea și popularizarea operelor de artă plastică din Moldova. Custode-șef al pinacotecii a fost pictorul Auguste Baillayre, profesor la Școala de Belle Arte din Chișinău. Fondul muzeului a fost constituit din circa 160 de lucrări ale artiștilor plastici români și basarabeni, participanți la Salonul X al Societății de Arte Frumoase din Basarabia.
În toamna anului 1940, Pinacoteca Municipiului Chișinău a fost reorganizată în Muzeul Republican de Arte Plastice. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, patrimoniul muzeului a fost evacuat la Harkov, dispărând fără urmă. După război, fondul muzeului (numit Muzeul de Stat de Arte Plastice din RSSM) era constituit din opere aduse din muzeele din URSS (Galeria Tretiakov, Ermitaj ș.a.) cu titlu de „ajutor frățesc”.
* Rezalit – Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție.
