Astăzi, 12 iulie, este Ziua Mondială a Fotografului, profesie care este supravegheată de un sfânt și este din ce în ce mai practicată în întreaga lume.
Sfânta Veronica este cea care păzește fotografii. Legenda spune că femeia l-a întâlnit pe Iisus când se îndrepta spre Golgota și i-a oferit un prosop să-și șteargă fața. Pe acest prosop a apărut chipul lui Iisus. Două mii de ani mai târziu, când a fost inventată fotografia, Papa de la Roma a numit ziua de 12 iulie ziua fotografului, aceasta fiind dedicată Sfintei Veronica.
Profesia de fotograf își începe istoria în 1839, când Louis Daguerre, la o întrunire a Academiei de Științe și celei de Arte din Paris, a prezentat o nouă metodă de fixare și obținere a unei imagini. După aceasta, arta fotografică nu era recunoscută ca artă estetică. Deja pe atunci, fotografii depuneau eforturi enorme, energie și imaginație pentru a crea o poză neadecvată din punct de vedere al fixării. Deja se folosea montajul și imprimarea pe câteva pelicule.
La sfârșitul secolului XIX, odată cu apariția unor camere foto mai ușoare, s-a răspândit practica fotografiei jurnalistice. De atunci și apare noțiunea „profesiei de fotograf”. Tot atunci au apărut și două tendințe importante în istoria artei – fotografia realistică și cea formo-artistică. În 1912 a fost creată o școală fotografică în Danemarca, fotografii cărora reprezentau, prin intermediul pozelor, problemele societății, sărăcia, exploatarea muncii copilului, violența și altele. În prima perioadă, sub pozele preluate în ziare, niciodată nu era indicat numele autorului.
În secolul XX a apărut noțiunea de „fotografie instantanee”, care nu necesita prelucrarea pozei. Totuși, atunci profesia fotografului căpăta un aspect primitiv, iată de ce în prezent, adevărata profesie a trecut în categoria artei. Astăzi, foto-jurnalismul a ajuns a fi o meserie apreciată, iar fotografia documentară – una dintre cele mai populare direcții ale fotografiei.
#diez le dorește succes tuturor fotografilor!
