Țara noastră își deschide ușile pentru oamenii buni, iar străinii care vizitează Moldova iau înapoi cu ei amintirile, plăcinta cu brânză și mămăliga caldă, iau cu ei dorurile de satele și orașele Moldovei, de oamenii calzi și ospitalieri care îți zic la sfârșit tradiționalul: „Să mai intrați pe la noi”. #diez a discutat cu oameni care au locuit temporar în Moldova și a aflat după ce sunt nostalgici aceștia.
Joris Wagemakers a fost voluntar pentru un an la Promo-LEX și ne-a spus că cel mai mult îi este dor de mâncarea de aici: plăcinta, mămăliga și brânza erau favoritele lui. Restaurantul preferat în care îi este dor să mănânce este La Plăcinte – „comod și accesibil”, așa cum Joris l-a calificat. „Îmi este dor și de vinul moldovenesc și de legumele și fructele pe care le cumpăram din stradă. Îmi este dor de prietenii din Moldova – oameni foarte de treabă, de parcurile din Chișinău și de prețurile mici, în special la înghețată și la bere.”
Timp de doi ani, Ohad Benjamin Sternberg a fost voluntar la Corpul Păcii în Chișinău. El iubește oamenii din Moldova: „familia gazdă și oamenii cu care am lucrat”. „Îmi este dor de mâncare: de la grătare, până la sarmalele mamei gazdă. Îmi este dor de piață, de troleibuze și de zilele de vară petrecute în parcul Ștefan cel Mare. Îmi este dor de nunțile moldovenești și de horă. Îmi este dor de Moldova pentru că acum face parte din ADN-ul meu și din ceea ce sunt.”
Josh Boissevain a fost voluntar la Corpul Păcii și a predat limba engleză la liceul „Constantin Spătaru” din orașul Leova și la Universitatea de Stat din Moldova. În cei patru ani în care a locuit în Moldova, Josh a rămas impresionat de complexitatea limbii și culturii de la noi. Tânărul spune că îi plăcea să meargă la Piața Centrală și nu neapărat pentru a cumpăra ceva, dar în special pentru a cunoaște oamenii și a vorbi cu vânzătorii. Josh ne-a făcut și un top 5 al lucrurilor de care îi este dor din țara noastră:
# Studenții mei
# Familia gazdă
# Orașul Leova
# Piața Centrală din Chișinău
# Să alerg de-a lungul râului Prut
Într-un eseu pe care Josh îl publica în aprilie 2010 pe portalul e-leova.info, el susținea că:
„Pentru ultimii doi ani, Leova este locul unde am dormit şi am mâncat, este locul unde lucrez şi pot să mă distrez cu prietenii mei. Aici, eu am o familie care m-a primit ca pe unul de-al lor. Pentru ultimii doi ani, eu socot că am fost şi sunt considerat „Leovean”.
Dar în acelaşi timp, eu sunt mereu un străin. Eu nu sunt de aici şi am venit cu o cultură care este la o jumătate de lume depărtare de aici. Chiar şi după doi ani, eu sunt un străin aici într-o ţară străină, fac mereu greşeli şi văd lumea printr-o nuanţă diferită de culori decât ceilalți din jur. Şi chiar dacă am putea vorbi aceeaşi limbă, comunicarea nu este niciodată uşoară.”
Helen Deruwe, se mai numește și Ileana, de când a vizitat Moldova. Pe Facebook o găsim ca Ileana Belgiancă. E clar pentru toți, Helen este din Belgia. A fost voluntară la Centrul de caritate pentru refugiați timp de un an.
Helen ne-a spus că îi este dor, în principal, de mâncare. Acasă, ea încă obișnuiește să mai facă plăcintă și mămăligă. „Îmi este dor de vremea rece, dar frumoasă iarna și zilele însorite vara, pentru că în Belgia avem parte mereu de timp ploios.” Ileana a rămas impresionată și de ospitalitatea oamenilor: „Îmi plăcea să fiu invitată și să ascult poveștile de viață ale oamenilor din perioada comunistă și perioada ce a urmat acesteia”. Limba română a fost și pentru ea un punct important de atracție: „Îmi este dor să vorbesc în română. Am niște prieteni vorbitori de română, dar nu e același lucru”.
Martha Jarvis a fost profesoară de engleză în Moldova. Marthei îi este dor de:
Oameni – Mi-e dor de căldura și generozitatea oamenilor. Am fost la o biserică, am fost în sate și în orașe, am lucrat și am participat și la quizuri. Mi-am făcut prieteni de care îmi este foarte dor.
Spontaneitate – Nimic nu este planificat în Moldova, decât cu o zi înainte. Este distractiv să nu știi ce vei face săptămâna viitoare. Astfel, sunt mai puține lucruri pentru care să-ți faci griji.
Întârzieri – În Anglia, oricine vine la un eveniment mai devreme sau dacă întârzie, își cere mii de scuze. Deși să întârzii te face, de obicei, să fii nervos, moldovenii sunt mult mai relaxați în această privință.
Microbuzele – sunt o bună metodă de transport, un pic nebunatică, dar rapidă, ușoară și ieftină. Deși la început nu înțelegeam nimic despre ce se întâmplă, a fost amuzant să învăț.
John McKellar a fost coordonator la Hospice Angelus Moldova și ne-a spus că cel mai mult îi este dor de oameni. „Mi-am făcut mulți prieteni aici. Este interesant cum într-o mică comunitate poți întâlni oameni diferiți și prietenoși.” John a vizitat și orașul București și a spus că acesta este mult mai diferit decât Chișinăul: „Orașul Chișinău este și mai curat, cu parcuri atât de frumoase”.
„Îmi este dor de „viața într-un oraș micuț” în care te plimbi și întâlnești atâția oameni cunoscuți. Nu-mi este dor de microbuze.”
