Marea Unire de la 1 decembrie 1918 reprezintă Ziua Națională a României, care este celebrată anual ca zi națională din 1990. Sărbătoarea comemorează Adunarea de la Alba Iulia și unirea provinciilor Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Sătmar cu Regatul României.
Înainte de 1948, Ziua Națională a României se sărbătorea în data de 10 mai, o zi cu însemnătate dublă, fiind ziua în care principele Carol intrase în țară (în 1866) și în care același principe ratifica Declarația de Independență a României față de Imperiul Otoman, în 1877.
Totuși, calea spre întregire a fost una lungă pentru România. Până s-a ajuns la România Mare (harta acesteia o aveți mai jos), s-au petrecut mai multe evenimente istorice importante.
Evenimentele cheie au fost:
1859, 5 ianuarie: Dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Principatele Unite ale Moldovei (teritoriul dintre Carpați și Prut) și Țării Românești
1877, decembrie: alipirea Dobrogei
1913: anexarea Cadrilaterului
1918, 27 martie: Unirea Basarabiei (R. D. Moldovenești) cu Regatul României
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
Marea Adunare Națională s-a petrecut la Alba Iulia, oraș ales de către Consiliul Național Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc din Transilvania din două motive. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia, cetatea fiind capitala domnitorului pe scurta perioadă cât a durat Unirea celor trei principate (Muntenia, Moldova și Transilvania). La 1784, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca erau trași pe roată în urma condamnării lor.
Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.
Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.
Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc.
Adoptarea Rezoluției Unirii
Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”
La ora 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluției, Unirea Transilvaniei cu România era săvârșită.
