Interviu #diez cu Iurie Leancă despre tinerețe, tineri și educație

Iurie Leancă s-a născut în anul 1963, în orașul Cimișlia. Este diplomat și politician, actualul Prim-ministru al Republicii Moldova, începând cu 30 mai 2013. Este căsătorit și are doi fii. Mama Prim-ministrului este asistentă medicală, iar tatăl este profesor de fizică și matematică, el fiind cel, care a decis soarta de diplomat a fiului său. „Tatăl mi-a zis în clasa a șasea: trebuie să fii diplomat. El a decis pentru mine, eu m-am supus.” Din lipsa alternativelor de studii, la 17 ani a plecat la Moscova unde a și absolvit Institutul de Stat de Relații Internaționale. „Taică meu a aflat despre acest institut, eu nu m-am opus. Atunci nu aveai oportunitatea să înveți în alte țări. Nu uitați, în prima jumătate a anilor ’80 se putea învăța doar în Uniunea Sovietică.”

#diez: La ce ați renunțat pentru a urma visul tatălui Dvs?

Iurie Leancă: La o parte din copilărie, jocuri și așa mai departe. Taică meu tot timpul mi-a limitat și îi sunt extrem de recunoscător de altfel, acest drept alienabil de a petrece mult timp afară cu copii. M-a impus să fac și școala de muzică, de pictură și pe cea de sport, și să fac suplimentar engleza și cu el matematică și fizică ș.a.m.d., inclusiv în vacanța de vară. Deci, astea au fost unele limitări, extrem de benefice, atunci când ajungi să le înțelegi ceva mai târziu, nu atunci când ești copil și te uiți la semenii tăi care au mult mai multă libertate.

#diez: Ați studiat între anii 1981 – 1986 la Moscova. Cum au fost anii studenției și care au fost pașii pe care a trebuit să-i faceți pentru a fi admis la Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova (МГИМО)?

I.L: Această universitate era extrem de elitistă și era foarte greu să ajungi acolo. Taică meu a trebuit să depună un efort supraomenesc pentru a obține recomandarea din partea Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM, pentru că, fără această recomandare, nu-ți acceptau documentele la Moscova. Dânsul, fiind pedagog dintr-un centru raional, nefiind conectat la elita de atunci, nefiind măcar membru de partid, toată viața fiind anticomunist și refuzând toate ofertele care i s-au făcut, a trebuit să parcurgă această cale timp de jumătate de an, să bată tot felul de drumuri, să ajungă la tot felul de oameni ca să obțină ceea ce a dorit. Am putut depune actele și, prin cunoștințe, dar și printr-un concurs favorabil de circumstanțe, am avut șansa să învăț la cea mai bună universitate, de altfel foarte bună și nu doar prestigioasă.

 

#diez: Cum au fost anii studenției pentru Dvs?

I.L: În prima jumătate a anilor optzeci, înainte de perestroikă, erau ani marcați și de marasm și de situații foarte complicate. Acolo însă, exista un aer relativ liber de idei cu oameni care circulau mult, de profesori din occident cu studenți din țări socialiste, dar care erau deja marcați de primele semnale ale luptei împotriva totalitarismului. Chiar și în 1981 erau discuții cu studenții maghiari, că Ungaria trebuie să iasă din tratatul de la Varșovia și să adere la NATO. Era o chestie absolut greu de imaginat ca cineva să spună asta la Moscova. Și totuși, acolo se discutau astfel de lucruri. Exista o atmosferă nemaipomenită între studenții basarabeni. Ne vedeam, ne întâlneam, discutam despre problemele limbii, despre problemele identitare. Cum să facem așa, încât la Chișinău să se vorbească mai multă limbă română. Existau băieții de la Șciukin (n.r Şcoala de Teatru „Şciukin”), viitorii artiști gen Petru Vutcărău, Mihai Fusu, Ala Menșicov, Sergiu Prodan, Belinschi ș.a. – pleiada de aur și ei erau elementul coagulant. A fost o perioadă frumoasă.

#diez: Au existat persoane, profesori care v-au marcat atunci?

I.L: Cel mai mult m-au marcat părinții, înainte de facultate. Facultatea mi-a oferit acest cadru firesc de a-mi manifesta aptitudinile, în care au investit cel mai mult părinții. Au fost, într-adevăr, și profesori foarte buni. Profesoara de limba maghiară de exemplu, nu doar mi-a predat maghiara, dar a știut și să ne povestească mult din ceea ce simțea dânsa pentru poporul respectiv, pentru regiune, pentru lupta de independență, suferințele prin care a trecut acest popor. A fost o atmosferă interesantă, cu toți acești studenți polonezi, unguri, conaționalii noștri care învățau acolo.

#diez: Dle Leancă, ne-ați demonstrat de nenumărate ori că Dvs. cunoașteți mai multe limbi străine. Cât de important este, pentru un tânăr, cunoașterea limbilor străine?

I.L: Nu pot pretinde că cunosc foarte multe, dar nici nu pot să mă lamentez că nu cunosc suficient. Azi, fără cunoașterea limbilor străine, și de dorit a două – trei limbi, noi ne auto-limităm șansa de a avea dreptul să facem alegeri, alegeri ce țin de munca în care am putea fi antrenați, alegeri de rolul și locul nostru în viață, fiindcă trăim într-o lume globalizată. De exemplu, fără engleză, azi este greu să-ți imaginezi o carieră de succes chiar și în Republica Moldova. În foarte multe poziții se cere și cunoașterea limbii engleze. Franceza este un mare atu și ne dăm seama de aceste lucruri doar în anumite situații și păcat că nu ne axăm pe calitatea cunoașterii limbii franceze. Limba rusă este un atu. Vorbiți cu mulți tineri de-ai noștri care și-au făcut studiile în Occident și sunt acolo angajați. O să vedeți că, faptul că cunosc limba rusă, este un atu. Cel mai important însă, este să cunoaștem bine limba maternă, doar atunci vom avea capacitatea de gândi critic și cu cât mai bine cunoaștem limba maternă, cu atât mai bine cunoaștem și alte limbi.

#diez: Cum credeți, în prezent, să fii tânăr este mai greu sau mai ușor decât pe timpul tinereții Dvs?

I.L: Acum studenția diferă foarte mult de studenția noastră. Noi tot timpul trebuia să ținem cont de anumite constrângeri pe care ni le impunea regimul, sistemul. Multe lucruri trebuia să le facem pe ascuns, să nu ne exteriorizăm anumite sentimente. Acum e cu totul și cu totul o altă societate, diferită, e deschisă, e o societate deja globalizată. Nu știu dacă tinerii cunosc ce înseamnă Cortina de Fier, nu doar pentru a călători liber, dar inclusiv în calea penetrării informației. Înainte, chiar și pentru a citi ziarul Partidul Comunist Francez (PCF), L’Humanité, trebuia să ai acces special la bibliotecă. Acum, poți avea acces la orice. Și bineînțeles că ți se oferă o șansă nemaipomenită de studii bune și la Chișinău, nu e neapărat să mergi la Sorbona sau la alte universități de prestigiu. Eu sunt absolut convins, pe de altă parte, că studentul trebuie să facă, în continuare, studii. Am văzut cum învață studenții în Occident – e un sistem extrem de riguros, extrem de revendicativ și dacă studiezi bine, după aia îți este deschisă șansa în viață. Astăzi studenții au o altă șansă de mobilitate, pentru că pot face studii prin Erasmus în străinătate, timp de jumătate de an, pot lucra în timpul verii în străinătate și pot acumula cunoștințe de limbi și o altă experiență. Prioritățile nu s-au schimbat mult, dar sunt cu totul alte oportunități acum.

 

#diez: Ce părere aveți despre faptul că marea majoritate a tinerilor care pleacă la studii în Europa, nu se mai reîntorc acasă? Potrivit datelor neoficiale, numărul acestor tineri se ridică la 30 – 40 de mii…

I.L: Așa este, mulți pleacă și nu mai revin. Pe de o parte, este un proces firesc. Vorbeam mai devreme despre globalizare și acum, în principiu, poți fi competitiv dacă ai studii bune și la Chișinău, dar și în Occident. Doar că acolo salarizarea, șansa de a-ți manifesta aptitudinile, este mult mai mare, deocamdată cel puțin. Bineînțeles că mi-aș dori ca să revină acasă cât mai mulți, dar noi încă nu am reușit să creăm masa critică în administrație și în afaceri. Mi-aș fi dorit să găsim o formulă de a motiva tinerii care și-au făcut studiile acolo sau cei buni de aici, să stea acasă, de a-i motiva să se manifeste în instituțiile publice sau, și mai bine, să se manifeste în business. Acum, slavă Domnului, barierele birocratice se diminuează, atmosfera devine mai prielnică de a face business în Republica Moldova, accesul la resursele financiare se îmbunătățește prin diverse credite. Iată de ce doresc foarte mult ca tinerii să fie forța motrice care va putea genera schimbarea și creșterea calitativă a economiei, îmbunătățirea resurselor administrative în instituțiile statului și, în acest sens, avem anumite politici și anumite idei. Trebuie să le amplificăm.

#diez: De exemplu, avem Programul de susținere pentru absolvenții moldoveni care vor să revină în Moldova. Numărul acestor granturi dedicat absolvenților moldoveni din străinătate este însă, foarte mic, comparativ cu numărul tinerilor plecați…

I.L: În primul rând, trebuie să le creăm condiții comparabile, cu cele din Olanda sau Marea Britanie spre exemplu, pentru tinerii care sunt acolo și tinerii care sunt aici. Eu, totuși, sper că marea parte a tineretului vrea să fie stăpân pe dânsul. Asta înseamnă să-și încerce cunoștințele, aptitudinile în afaceri, fiindcă statul nu e principalul generator de locuri de muncă. Statul trebuie, din contra, să optimizeze instituțiile sale din punctul de vedere al numărului de angajați – mai puțini, dar mai buni și cu un randament mai mare. Atunci, bineînțeles că tinerii trebuie să se angajeze sau în structuri private ca angajați, sau ca manageri ai propriilor afaceri. Iată aici statul trebuie să intervină cu anumite facilități. De exemplu, în multe țări, tinerii de o anumită vârstă care își lansează o afacere, primesc anumite vacanțe fiscale. Mie-mi surâde această idee, trebuie să analizăm exact contextul nostru și eu nu exclud că, într-un an – doi, ar trebui să oferim astfel de facilități. Trebuie să facem asta în domeniul agriculturii, în domeniul oferirii de alt gen de servicii. Sunt idei care trebuie să le preluăm din Europa, în acest sens.

#diez: În ultimul timp, vedem tot mai mulți tineri care lucrează în Executiv, în calitate de consilieri și nu doar. Cum credeți, sunt suficienți sau e necesar de sporit numărul acestora, de adus un suflu nou în clădirea Guvernului?

I.L: Tot ce pot să vă spun, ca un om care a fost și el tânăr și acum e mai în vârstă, e că tinerețea nu e nici o calitate în sine, nici un viciu, depinde de individualitatea persoanei. Pot fi tineri deja depășiți de timp și sunt oameni în vârstă deschiși și capabili să preia tot ce este nou. E adevărat că tinerii, într-adevăr, sunt mult mai deschiși pentru tot ce înseamnă tehnologii noi. E mult mai greu pentru un om în vârstă să folosească un iPhone de exemplu, sau să-și facă cont pe Facebook, iar cei tineri sunt mult mai mobili. Din acest motiv, ne dorim să ne modernizăm instituțiile, să venim cu tot ce este nou și tot ce este necesar pentru noi. Tinerii ar putea fi purtătorii acestor elemente de inovații, de abordări și de aptitudini noi. Așa că, eu cred că procesul început, este unul corect. O să vedeți că la etajul cinci, numărul de tineri este foarte mare, dar punem accentul și pe tinerețe, și pe cunoștințe.

#diez: Ce tineri moldoveni ați remarcat în ultima perioadă, istoria sau activitatea cărora v-a stârnit admirația?

I.L: La începutul lunii septembrie, am organizat aici câteva acțiuni pentru diasporă. Am luat micul dejun cu 15 tineri, angajați în diverse instituții financiare internaționale sau bănci investiționale, sau care predau la universități occidentale și am avut o discuție extrem de interesantă cu ei, despre cum ar trebui statul să promoveze altfel de politici, în diverse domenii, pentru a face un salt înainte. Am și convenit cu ei, i-am rugat să pregătească un program de guvernare în baza celor existente, cu idei la mai multe capitole. Le-am zis chiar, că pot să fie și cele mai năstrușnice idei, atâta timp cât sunt argumentate – în politici fiscale, politici ale sistemului de pensii, ale asistenței sociale, politici de atragere a investițiilor ș.a.m.d. Acum, aștept cu nerăbdare luna decembrie, să văd propunerile lor. Sper să nu mă dezamăgească, nici pe mine, nici pe noi, fiindcă uneori se mai întâmplă că patriotismul tinerilor noștri se termină în momentul în care, îi inviți acasă, le propui să-și folosească cunoștințele și, când află salariul, imediat s-a diminuat această tendință patriotică de a-și servi neamul. În cazul lor, le-am spus, hai să punem un concept detailat pe hârtie și după aia să vină acasă și să ne ajute să îl transpunem în viață. Iată, am fost puternic impresionat de discuția cu acești tineri, dar nu doar cu ei. Am văzut și alți tineri, la universități, care pun întrebări foarte mature. Am predat și eu cândva la universitate, după ce mi-am dat demisia de la Ministerul de Externe în 2001, și pot compara, totuși, creșterea spre bine. Și asta nu o spun din politețe, sunt, de regulă, un om mai direct în exprimare și vă spun că, în Republica Moldova, crește calitatea studenților, ceea ce mă bucură foarte mult.

 

#diez: Se spune că cei mai buni profesori sunt cei care activează în domeniul pe care-l profesează. Nu v-ați gândit să predați din nou, spre exemplu, un curs de diplomație la o anumită universitate pentru a pregăti mai bine tinerii diplomați?

I.L: Am predat în 2002 și 2003. Nu e un lucru simplu, dar e o chestie interesantă. Prin asta și se deosebeau studiile la instituția unde am învățat eu în anii ’80, unde mulți din cei care ne predau, de exemplu, dreptul internațional, reprezentau interesele Uniunii Sovietice de atunci, în diverse organisme internaționale, diverse instituții ale ONU și atunci dânșii povesteau nu doar teorie, dar și cum funcționează asta în practică. Noi, în general, trebuie să facem o relație mult mai strânsă între procesul educațional și pregătirea pentru viața reală. Asta poate să fie doar atunci, când companiile preiau sau asigură o co-participare în procesul educațional, fie la politehnică, fie la universitate la economie, la drept ș.a.m.d.. Acesta este un obiectiv la care lucrăm.

#diez: Totuși, vă vedeți predând un curs după ce o să vă predați mandatul?

I.L: După ce-mi termin mandatul, nu exclud acest lucru.

#diez: Studii în UE sau în Moldova?

I.L: Eu am învățat în Uniunea Sovietică și acum îmi vine greu.

#diez: Dacă nu ați fi diplomat, în ce alt domeniu v-ați regăsi?

I.L: Nu știu, poate profesor de istorie.

#diez: Ce ați recomanda acum, unui tânăr din zilele noastre?

I.L: Unui tânăr îi recomand o formulă care mie, de exemplu, îmi place: studii în Moldova, dar masteratul în afara Moldovei și atunci, poți combina foarte bine un sistem de studii de aici și un masterat care este cea mai importantă sinteză și fascicol de studii pe un domeniu foarte specializat. Acum avem tot mai multe programe Erasmus, mai mulți beneficiari pot fi din Moldova, ceea ce este un element foarte pozitiv. Și asta este o formulă foarte bună. Înveți aici, jumătate de an înveți fie în România, fie în Olanda, fie în Marea Britanie. Mie, o astfel de sinteză, îmi surâde.

#diez: Fiul Dvs., Marius, a urmat un curs de Master în drept și finanțe în Frankfurt, Germania, la Institute for Law and Finance (ILF). Cum l-a schimbat această experiență?

I.L: Cred că această experiență l-a schimbat. Constat cu bucurie, ca și orice părinte ce se bucură de succesele copilului său, că a devenit, în primul rând, un bun specialist în domeniul pe care l-a studiat, un domeniu care a necesitat, într-adevăr, studii foarte asidue. Doi – e mai responsabil, îmi pare mie. Trei – poate aplica aceste studii în domenii care pot genera venituri bune. Abia aștept să văd cum acest lucru se va întâmpla. Tocmai de asta și ziceam, am văzut pe propriul copil această metamorfoză pozitivă și sper că e una bună, care poate fi aplicată în cazul multor tineri din Republica Moldova.

#diez: Marius este implicat și în activitățile tineretului din cadrul partidului în care sunteți prim-vicepreședinte. Îl veți susține dacă va dori să se lanseze și în „politica mare”?

I.L: Va fi decizia lui. Eu m-am implicat în politică fiind ceva mai matur, în 2009 sau în decembrie 2008, când am decis să mă implic în politică, fiindcă situația era una dezastruoasă atunci. Am ajuns atunci la concluzia: sau plec din țară cu totul, pentru că tocmai revenisem doi ani în urmă din Olanda, pentru că nu-mi plăcea ceea ce se întâmpla, sau trebuia să mă implic, împreună cu colegii, să intru în partid. Marius, știu că e pasionat de politică. Recomandarea mea pentru el a fost că, în prima fază, totuși, Politica nu trebuie să devină o meserie, ci doar o predilecție. Omul, în primul rând, trebuie să se manifeste într-un anumit domeniu, fie că e vorba de jurisprudență, fie că e vorba de business, de economie, administrare ș.a.m.d.. Când acumulează cunoștințe, devine un punct de reper, atunci poate fi util și în politică, abia atunci politica poate să devină și o meserie. Cel puțin asta a fost sugestia mea pentru Marius. În ce măsură va ține cont, deja e o persoană formată, așa că, să vedem…

#diez: Dvs. în calitate de prim-vicepreşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova ce părere aveți de faptul că pe primele poziții în listele PLDM se regăsesc atât de puțini tineri?

I.L: Unii zic de ce nu sunt 40 la sută femei, alții de ce nu sunt 30 la sută tineri. Criteriul formării listei a fost, totuși, oameni cu o anumite pondere în societate, oameni care și-au demonstrat capacitatea de a gândi, de a acționa și genera rezultate, oameni care sunt cunoscuți drept specialiști în diverse domenii și, pe urmă, bineînțeles, deja a fost o coincidență, că am reușit să facem față și logicii de a aplica, de exemplu, legea care nu a fost încă adoptată, că 30 la sută din listă trebuie să fie femei. Procentul de tineri nu am să vă zic care este, dar cei care sunt – sunt de calitate, din punctul meu de vedere și trebuie să extindem numărul lor. Procesul a început, nu poți peste noapte, automat, să zici că gata, de astăzi vom fi 30 la sută tineri.

#diez: Ministerul Tineretului și Sportului a apărut în 2009. Cum credeți, și-a îndeplinit scopurile pentru care a fost format? Nu vi se pare că este mai mult Ministerul Sportului, decât cel al Tineretului? În viitorul Guvern, va exista acest minister?

I.L: Hai să vedem rezultatul alegerilor, să vedem cum va arată viitoarea coaliție, vom stabil prioritățile și, după mine, ele trebuie să fie destul de clare. Eu personal, aș opta pentru păstrarea acestui minister, pentru că tineretul e, pe de o parte și sursa de inspirație, și energia pentru a moderniza societatea. Noi am pierdut prea mult timp în acest sens și acum trebuie să ne mișcăm mai repede. Pe de altă parte, tineretul poate deveni și catalizatorul pentru toate aceste schimbări și e nevoie de o abordare instituționalizată în acest sens, pentru politicile vizavi de tineri. Deci, eu nu m-aș dezice de un asemenea instrument foarte important. Din 2009 încoace, într-adevăr e un minister nou, au fost câțiva miniștri: după mine au fost unii mai potriviți, alții mai puțin potriviți, dar e un proces, e un proces de creștere și sunt convins că dacă vom avea acest minister, și eu cred că-l vom avea, vom reuși să găsim pe cineva care are deja o anumită experiență, o anumită autoritate printre tineri. Eu am cunoscut și sportivi care au putut să dezvolte niște politici de tineret foarte structurate. De fapt, nu e un minister foarte simplu, ministrul trebuie să priceapă și în economie, și în cultură, și în politică externă, că de fapt, politica de tineret e despre toate: e despre angajări, posturi de muncă ș.a.m.d.

#diez: Maia Sandu se va regăsi în noul Guvern?

I.L: După mine, este un „must” cum se spune în limba noastră maternă 🙂

#diez: Credeți că ați făcut tot posibilul, în perioada mandatului, ca tinerii din Republica Moldova să trăiască mai bine?

I.L: Am depus eforturi, dar nu pot să spun că sunt mulțumit de tot ce am realizat împreună cu echipa.

#diez: De ce nu sunteți mulțumit?

I.L: Nu sunt mulțumit, fiindcă, în primul rând, nu am putut anticipa toate evoluțiile pe plan național și pe plan regional și atunci nu am avut soluții imediate la unele probleme, la unele crize, crize care au știut să creeze turbulențe de ordin financiar și economic și a trebuit să schimbăm anumite priorități, inclusiv de la politicile de tineret, pe alte domenii. În al doilea rând, mi-aș fi dorit ca anumite lucruri să se fi întâmplat ceva mai devreme, de exemplu regimul fără de vize, dar e bine că s-a întâmplat acum și am văzut cum a crescut mobilitatea tinerilor, iar asta mă bucură foarte mult, fiindcă ei pot să se deplaseze mult mai lejer, fără nicio problemă și în Europa, și înapoi, să preia idei, să facă cunoștințe, experiențe, parteneriate ș.a.m.d. Mi-aș fi dorit însă, să avem astăzi un alt sistem politic, un alt sistem economic, care să facă, per ansamblu, din mișcarea noastră de Integrare Europeană o mișcare ireversibilă și asta ar fi însemnat, inclusiv pentru tineri, că vom putea aplica politici din educația vocațională și din universități, elementele de care au ei nevoie pentru a-și asigura un rost în viață aici, acasă. Procesele, reformele abia au început.

 

#diez: Patru din zece tineri sunt șomeri. În același timp, avem, potrivit datelor ANOFM, circa 36 de mii de locuri vacante, înregistrate de la începutul acestui an. Toată lumea este în căutare de angajați. Care este cauza acestei situații și cum poate fi ea soluționată?

I.L: În primul rând, din păcate, problema șomajului printre tineri nu există doar în Republica Moldova. Uitați-vă în țări mult mai bogate, cum e Spania sau Grecia, după criză, unde șomajul printre tineri e de 40 la sută. În Germania, care are un sistem educațional vocativ, rata șomajului este foarte mică. Din acest motiv, ceea ce trebuie să facem, e abia la început: să pregătim tinerii noștri care vor să facă școli de meserii și să le oferim șansa să învețe meseriile de care e nevoie aici, în Republica Moldova. Constat că în mai multe industrii: infrastructura drumurilor de exemplu, abia acum am început să privim la aceste meserii din domeniu, care oferă salarii foarte competitive chiar și pentru țara noastră. Același lucru se referă și la colegii, am văzut deja câteva exemple foarte bune, dar marea parte există încă, într-o lume separată, o lume paralelă. Noi acum atragem investiții. Iată zilele astea am fost la o investiție germană, câteva sute de locuri de muncă. Am văzut câțiva ingineri de la Politehnică și mai mulți de la școlile profesionale tehnice, care conlucrează foarte bine. Nemții au spus că au încredere în viitorul acestei țări, vor deschide timp de un an încă 200 de locuri de muncă, la Strășeni urmează să deschidem 4.000 de locuri de muncă, la Bălți 1.000 pentru tineri.

Trebuie să facem această joncțiune între studii, pregătirea de anumite specialități și atunci vor dispărea aceste probleme. Noi avem locuri de muncă și aducem din străinătate muncitori, iar ai noștri pleacă în Rusia sau în Italia, fiindcă nu-și găsesc aici un loc de muncă așa cum și l-ar fi dorit ei.

#diez: Care vor fi prioritățile pe domeniul de tineret pentru următorul Dvs. mandat în calitate de șef al Executivului?

I.L: Hai să discutăm aceste priorități după alegeri.

#diez: Cum credeți, care este pericolul pentru tineri, ca la 1 decembrie să se schimbe cursul dinspre Vest spre Est?

I.L: Nu e vorba doar despre schimbarea cursului, este vorba despre schimbarea modelului de sistem politic, economic, social. Toată lumea știe că în Uniunea Europeană se trăiește bine, toată lumea știe că acolo sunt salarii mari, că acolo e o protecție socială, ai mai multe garanții, nu doar drepturi politice, dar și drepturi economice și sociale, care-ți sunt respectate. Toată lumea știe că acolo nu există corupție sau este puternic lovită de stat, și lipsa corupției înseamnă șanse egale de angajare în câmpul muncii, birocrație care îți este favorabilă dacă vrei să-ți deschizi o afacere. Spre un astfel de sistem mergem. Ei ne ajută pe noi și vin cu anumite presiuni.

Celălalt model l-am trăit deja, știm unde am ajuns. Eu, totuși, mi-aș dori ca tinerii să înțeleagă, că nu pot fi indiferenți în data de 30 noiembrie și trebuie să înțeleagă că miracole nu există. Unii ne mai promit că a doua zi se va schimba totul spre bine și toți se vor îmbogăți. Nu există miracole, doar prin muncă, doar prin eforturi, prin studii, prin lucru poți să obții ceea ce-ți dorești în viață.

Doar prin acest model european putem munci aici, la noi acasă, într-un stat funcțional unde ei, tinerii, își vor găsi rostul.

#diez: Credeți că e posibilă o nouă revoltă a tinerilor, precum au fost evenimentele din aprilie 2009?

I.L: Eu îmi doresc să dăm dovadă de corectitudine, dar sper foarte mult că cetățenii din Republica Moldova, prin votul din 30 noiembrie, nu vor periclita viitorul tinerilor și atunci totul va merge bine, într-un făgaș și o albie absolut firească.

#diez: În ce domenii i-ați sfătui pe tineri să se focalizeze în perioada următoare?

I.L: Prea mulți vor să facă studii economice și juridice, e prea mult. Există și alte specialități. E nevoie de specialiști IT și ingineri, dacă e să vorbim despre investiții în industria automobilistică, industria care ține de electronică ș.a.m.d. Cu astfel de meserii, o să-și asigure un venit bun aici, la ei acasă. Așa că, moda respectivă, ar trebui să se dea la o parte și să ne axăm pe studii care îți aduc un nivel de viață decent și un venit constant.

 

#diez: Cum arată viitorul tinerilor din Republica Moldova?

I.L: Într-un stat european. Tineretul urmează să-și ocupe locul de element care contribuie la modernizare, iar pe de altă parte, la perpetuarea tradițiilor noastre bune: limbă, cultură, atitudine civică. Iată acest liant pozitiv între trecut și viitor. Încă odată, cel mai important e să construim un stat european la noi acasă și atunci, viitorul tineretului nostru va fi la fel de bun cum e viitorul tineretului din țările baltice sau din România.