Parcurile din Chişinău în prezent se află într-o stare destul de bună, fiind renovate, o dată cu trecerea timpului. Noi am ales să vă arătăm cum erau în trecut parcurile din capitală în care obişnuim cu toţii să ne relaxăm. De această dată vă aducem la cunoștință istoria parcului „Scuarul Catedralei”.
Înainte de a descoperi istoria parcului, analizăm datele oferite de Foursquare pentru a vedea popularitatea locului printre chișinăuieni. Potrivit acestora, aici au fost înregistrate 4551 de check-in-uri. De asemenea, parcul „Scuarul Catedralei” a fost evaluat cu 8.7 puncte din cele 10 posibile, notă acordată în baza a 38 de voturi.
Iată cum arată parcul în zilele noastre:
În perioada sovietică a purtat denumirea de „Parcul Victoriei”. Istoria acestuia a început în anul 1830, o dată cu construcţia Catedralei, ca templu principal al oraşului. Arhitect a fost A. Melnikov, însă construcţia a fost inițiată de Mitropolitul Basarabiei, Gavriil Bănulescu Bodoni. Mijloacele pentru ridicarea lăcașului sfânt au fost alocate din trezoreria ţarului Nicolae I. În anul 1836, Catedrala şi Clopotniţa au fost sfinţite şi tot atunci a început plantarea parcului.
„Scuraul Catedralei”, ce deține o suprafață de 9 ha, o lungă perioadă de timp fiind îngrădit: la început – cu gard de lemn, apoi – cu o plasă de metal, informează ecology.md.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a bombardamentelor, Catedrala, ca şi mai multe clădiri din centrul oraşului, a fost deteriorată, dar, până în anul 1956, a fost complet restaurată. Pe teritoriul parcului au fost sădiţi copaci, arbuşti și au fost amenajate paturi de flori.
În decembrie 1962, în timpul nopţii, Clopotniţa a fost aruncată în aer şi demontată, iar pe locul ei a fost construit un havuz. Catedrala a fost transformată într-un centru de expoziţie al Ministerului Culturii al RSSM. La sfârşitul anilor ’80, în urma cercetărilor s-a aflat că picturile murale au fost dăltuite şi acoperite cu o tencuială din var. Experţii au confirmat că acest lucru se supune curăţirii şi restaurării, adică, restabilirii aspectului original. Dar, în anii ’90 zidurile au fost pictate din nou.
Biserica a fost restituită credincioşilor și sfinţită din nou în anul 1996. În anul 1998, a fost restabilită Clopotniţa şi reconstruită cupola Catedralei, devenind mai înaltă, ceea ce a încălcat proporţiile stricte ale concepţiei autorului.
Parcul Catedralei se mărgineşte la sud-vest cu Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde se află Porţile Sfinte, situate strict pe o axă cu Clopotniţa şi Catedrala. Acest monument arhitectural a apărut în anul 1840, construit după proiectul arhitectului Luca Zauşkevici. Arcul de Triumf a fost numit și proiectat după modelul similar de la Roma. Acest Arc era destinat pentru un clopot de 400 de puduri, turnat din puşti turceşti în cetatea Ismail, împreună cu alte 4 clopote mai mici, care au fost apoi transportate la Chișinău.
Pe timpurile sovietice, Arcul a fost redenumit în Arcul Biruinţei şi pe lespezi au fost gravate numele eroilor Uniunii Sovietice, care au murit în timpul operaţiunii Iaşi-Chișinău, ceea ce nu s-au păstrat până în zilele noastre. Pe Arc a fost instalat un orologiu imens, cumpărat pe timpuri din Austria, care bătea la fiecare sfert de oră şi la fiece oră. În prezent, orologiul nu mai funcţionează, ceasul însă merge.
La mijlocul anilor ’80, în locul pieţii de flori au funcţionat mai multe zone de distracţie: caruselele „Romaniţa”, „Vântuleţ”, „Soarele”, bărci pentru copii şi adulţi, un teren de joacă cu căluşei pentru cei mai mici. Unii încă îşi mai amintesc şi o pistă mică de curse, dar dovezile definitive pentru acest lucru nu au fost găsite.
În 1986, caruselele au fost demolate şi în faţa Catedralei a fost construit un havuz frumos cu iluminaţie, din gresie albastră şi cu trei nivele de adâncime. În partea de sus, nivelul avea o adâncime până la genunchi şi a fost locul preferat pentru jocurile acvatice ale copiilor. Havuzul a fost demontat în anii 1988 – 1989.
Partea centrală a parcului reprezintă un spaţiu deschis unde se adună mulţimi de credincioşi, în special de sărbătorile religioase mari, pentru că Soborul s-a dovedit a fi neîncăpător. Aleile laterale sunt prevăzute pentru vizitatorii ce doresc să se relaxeze la umbra copacilor, care în mare parte şi-au depăşit centenarul.
Parcul este unul dintre acele locuri pe care orice turist și oaspete al capitalei îl va vizita cu siguranță, fiind întotdeauna aglomerat de lumea care își petrece bine timpul în centrul Chișinăului.
Câteva curiozități despre trecutul parcului „Scuarul Catedralei”:
#1. În Bolgrad există Catedrala Mântuitorul, care este foarte asemănătoare cu catedrala noastră. Asemănarea nu este surprinzătoare, deoarece arhitectul a fost acelaşi.
#2. Înainte de revoluţie, în spatele Catedralei a fost un rezervor de apă, din care credincioşii luau apă sfinţită.
#3. La începutul anilor ’60 în parc creştea un palmier. În timpul iernii copacul se scotea din pământ şi primăvară se planta din nou.
#4. În 2011, pe strada Petru Rareş, pe teritoriul unei baze de construcţii a fost găsit un clopot vechi, aproape complet ruinat. S-a dovedit că acest obiect este clopotul original al Catedralei, distrus în 1960, care a fost turnat în 1838 din tunurile turceşti. Potrivit unor zvonuri, Arhiepiscopia locală a încercat să-l rupă în bucăţi şi să-l topească în câteva clopote noi.
#5. La restaurarea Catedralei în anii ’90 au fost găsite mai multe morminte sub podeaua construcției. S-a zvonit că acestea sunt rămăşiţele preoţilor neconvenabili circumstanţelor politice, iar cenuşa lor a fost deshumată liniştit în altă parte.
#6. În timpurile sovietice, a existat tradiţia de a organiza pe 1 iunie, pe terenul situat în faţa Catedralei, un concurs de desene al copiilor. Acesta a fost numit „Noi desenăm pe asfalt”.
#7. Bustul lui Lenin, care poate fi văzut pe unele fotografii, făcea parte dintr-o expoziţie temporară, care se desfăşura în parc, cu ocazia următoarei date leniniste. Relieful din ipsos, pictat în bronz, uşor se strângea şi se instala din nou, în situaţii de urgenţă.
#8. Dacă să privim spre turnul Clopotniţei, în stânga, pe aleea adiacentă de strada Bănulescu-Bodoni, în anii ’60 era situată cafeneaua „Îngheţata”.
#9. Parcul Victoriei a fost un loc tradiţional pentru lansarea focurilor de artificii. Se spune că apoi rămăşiţele părţii luminoase, fabricate dintr-un amestec de termoplastic au fost împrăştiate pe tot teritoriul parcului, spre marea bucurie a copiilor, care le colectau şi apoi se jucau în comori.
