Ne bucurăm că primim în continuare mesajele voastre. Concursul nostru “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“ continuă! În noul an vă prezentăm fapta bună a Anastasiei, ”Un plasture pentru Catiușa”, care a ajuns la noi pe 31 decembrie, ora 16:49. Istoriile voastre le așteptăm pe adresa [email protected]
Eu cred că faptele bune adevărate nu sunt cele pe care le planifici cu luni înainte sau cele pentru care te vezi nevoit să-ți golești portofelul. Faptele cu adevărat bune se nasc din ideile care-ți vin într-o clipă. S-o fac? Să n-o fac? Dar ”ce-o să zică lumea?” pierde de fiecare dată.
Așa veneam eu acasă, alene, într-o seară după lucru. Trec pe la magazin, ca de obicei. Nici nu mai știu ce cumpărasem. Nimicuri. Dar știu că nu voiam decât să ajung acasă și să mai văd un episod din Game of Thrones. Treburi serioase.
Mi s-a rupt filmul abia când am ajuns la casă și am început să împing alehamite produsele pe banda neagră. ”Bună seara” zic și fata răspunde, ca de obicei, foarte încet și doamne ferește să mă privească în ochi! Așa că plec și eu privirea și dau de mâinile ei. Parcă mi-a căzut ceva în cap. Toate degetele fetei sângerau pe lângă unghii, iar ea, cu părul strâns în coadă și cu ecusonul cam strâmb peste halat continua să treacă pâini, pachete cu unt și lapte peste banda care scoate sunete. Pic! Pic! Pic! Mă uit pe ecuson – ”Ecaterina Nuștiucum”. ”Ce-ați pățit?”, o întreb. ”De la bani”, șoptește Ecaterina. Apoi o colegă de-a ei mai îndrăzneață îmi explică: banii nu stau culcați în compartimentele din aparatul de casă, ci cu tăietura în sus și ea se taie de fiecare dată când mai bagă o bancnotă rufoasă de 100 sau scoate ceva ca să dea rest. Îmi amintesc de puținele dar foarte dureroasele dăți când m-am tăiat eu cu hârtie, văleu! ”Las’ că nu-i prima dată”, zice colega, da eu nu mă pot liniști. Înlocuiți-o, faceți-i ceva, strig. Și toți se uită la mine de parcă aș vorbi în chineză.
Înșfac punga cu cumpărături și ies înlemnită. Picioarele nu vor să se ducă acasă. La câțiva metri mai în deal luminează o cruce din leduri verzi. Cumpăr un pachet de plasturi și mă întorc la magazin: ”ține, Ecaterina. Te rog, pune-le pe degete”. Se uită ciudat la mine, dar apoi zâmbește și îmi mulțumește. Măcar a zâmbit, mă gândesc eu și o iau spre casă cu sufletul împăcat și, probabil, cu punga albă pe undeva murdară de sângele vânzătoarei Catiușa.
*NB: Acest text este participant în concursul lansat de #diez “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“. Premiul care-l așteaptă pe cel mai creativ/ă și ingenios/oasă este un Samsung Galaxy Tab 2. Cei care au devenit curioși pot citi aici regulamentul concursului. Așteptăm mesajele voastre la adresa [email protected].
