Cătălina vrea să vă povestească și ea despre experiențele ei de voluntariat. Istoria ei a ajuns la noi pe email la data de 17 decembrie, ora 20:44. Mesajele voastre le așteptăm la adresa [email protected]
„Daca nu o fac eu, nimeni nu o va face.” Mă numesc Cucu Cătălina, am 18 ani şi activez în calitate de elevă la Liceul Teoretic „Principesa Natalia Dadiani” din Chişinău. În vara acestui an,am absolvit programul de schimb FLEX, iar la reîntoarcere, am devenit reprezentatul acestui program. Practica voluntariatului am preluat-o din SUA. M-a impresionat faptul cît de obişnuit este pentru un cetăţean de acolo să facă voluntariat şi am decis să aduc acest concept şi în Republica Moldova. Deci,am început chiar în luna august al acestui an. Am primit şansa să fac voluntariat la o tabără de vara EFL.EFL , o tabără unde copii care urmează să studieze în State îşi perfecţionează engleza timp de o luna, chiar în Chişinău. Am fost mentor pentru o fată din Kyrgyzstan,Zhibek. Ne-am împrietenit foarte bine şi menţinem legătura chiar şi acum. Această primă lecţie de la voluntariat mi-a lăsat şi o morală în care am înţeles că poţi să îţi faci prieteni pe viaţă doar ajutând. În octombrie, am devenit City Respresentative de la FLEX, ce a fost probabil, cel mai bun impuls pentru mine. De fapt, dacă sa fiu cinstită, nu am crezut că o să continui să activez ca voluntar în acest an scolar (ştiţi voi, BAC-ul, aplicarea pentru universităţi,numai bătăi de cap), însă prima întâlnire cu colegii mei absolvenţi deveniţi şi ei City Respresentative de la FLEX mi-a schimbat părerea. Tot acest flux enorm de idei pe care îl avusesem în această zi cu ei, m-a făcut să înţeleg că şi eu pot face o schimbare.
La începutul lunii noiembrie am deschis în liceul „Clubul Voluntarilor”. Cea mai mare frică pe care am avut-o când am deschis acest club a fost că nu voi avea destui voluntari pentru activităţile ce le-am plănuit. Din fericire,m-am greşit. La prima noastră activitate la care am fost să vizităm adăpostul pentru câini din Bacioi,”Alga” unde au venit 9 voluntari din clubul nou deschis. Am cumpărat ceva mâncare pentru câini după care toţi am plecat să-i vizităm. Acolo,nu am stat deloc degeaba, pe lângă faptul că ne-am jucat cu câinii de la adăpost, am vopsit cuştile noi construite, am gătit pentru câini iar băieţii au tăiat nişte lemne. De aici am învăţat a doua lecţie: nu eşti singur niciodată. Următoarea activitate care am organizat-o a fost participarea la salubrizarea circului. La acest subiect nu este foarte multe de povestit, doar-că după asta am fost la expoziţia de câini, la fel, cu voluntarii mei să ajutăm. Pe data de 28 noiembrie ,am organizat activitatea ce mai îndrăgită a voluntarilor mei, am vizitat orfelinatul „Casa Aşchiuţă”, unde, împreună cu profesoarea mea de engleză, Măşcăuţan Ana, am organizat „Ziua Recunoştinţei”. Alături de colegii mei din liceu, le-am pregătit o masă dulce copiilor şi ne-am jucat cu ei apoi i-am ajutat să scrie scrisori pentru Moş Crăciun. Într-un final,nu ne oprim aici. Avem multe idei pentru a continua să ajutăm. Chiar săptămâna trecută am deschis un club de fitness în liceu: „Give & Take”,antrenamentul este doar de 10 lei, iar banii colectaţi vor fi donaţi. Pentru mine, voluntariatul este un mod de viaţă, este ceva ce voi face mereu.Eu nu mă pot închipui fără vreo activitate de tipul dat, macar o data pe săptămână,dar să fie voluntariat!! Pentru ca dăruind, primeşti înapoi cu mult mai mult. Înveţi să apreciezi ceea ce ai şi să fii un om mai bun şi întelegător,desigur. Mulţumesc tuturor celor care îmi sunt alături, şi încurajez pe toţi locuitorii Terrei să facă voluntariat!
*NB: Acest text este participant în concursul lansat de #diez “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“. Premiul care-l așteaptă pe cel mai creativ/ă și ingenios/oasă este un Samsung Galaxy Tab 2. Cei care au devenit curioși pot citi aici regulamentul concursului. Așteptăm mesajele voastre la adresa [email protected].
