Acum a venit rândul faptelor bune! Patricia ne povestește despre faptele bune din anul care a trecut. Istoria ei a ajuns la noi în redacție la data de 11 decembrie, ora 19:13. Mesajele voastre le așteptăm până pe data, inclusiv, de 8 ianuarie, 2014.
Anul 2013 m-a făcut să înțeleg că faptele bune nasc emoții pozitive. Emoții care mai apoi se lipesc de sufletele oamenilor și redau o pată de culoare acestei realități sumbre. Desigur că pot afirma că trăim într-o lume frumoasă în care oamenii se scald în cele mai frumoase culori, iar trecerea ireversibilă a timpului rămâne doar o noțiune inexplicabilă, totuși am sa argumentez contrariul. Pe lângă razele calde ale soarelui în acesta lume se mai întâlnește și ”recele” care ne îngheață zâmbetele. Acestea sunt momentele mai puțin fericite din viața fiecărui om care pot fi colorate cu ajutorul nostru.
Istorioara mea începe în luna noiembrie a anului 2013. După ore am acel obicei de a merge pe jos și de a-mi imagina anumite secvențe din viitor. Învăț în liceul Gh. Asachi care se află în apropiere de parcul centrul. Am așa obicei să hoinăresc pe acolo după ore. Așa mergând am văzut un copil de 7 ani care plângea, ca orice moldovean la început l-am ignorat crezând că este încă un copil din acela mofturos căruia nu-i merge Temple Run-ul pe tabletă. Văzându-l panicat și buimăcit m-am apropiat de el și l-am întrebat dacă s-a întâmplat ceva. Așa bâlbâind cuvintele am înțeles că și-a pierdut banii și nu are cu ce să ajungă acasă. Am să fiu cinstită și am să spun că am râs la început apoi m-am gândit să-i ridic dispoziția printr-un joc. I-am dat trei însărcinări și i-am spus că dacă le duce până la capăt pentru fiecare însărcinare îi dau câte 1 leu. Băiatul fiind micuț a acceptat deși primele câteva minute nu înțelegea ce vreau de la el. Desigur că puteam pur și simplu să îi dau acei 3 lei totuși am vrut să-mi fac mie și lui o după-amiză mai interesantă.
Prima însărcinare a fost să rezolve un exercițiu matematic.
A doua însărcinare a fost să găsească 3 pietre de diferite dimensiuni și culori.
A treia însărcinare a fost să numere până la o sută în timp ce sărea într-un picior.
A fost distractiv.
A doua istoriară are loc în luna septembrie. M-a apucat așa o nostalgie de copilărie și am decis să fac o vizită fostei mele grădinițe. Ajungând în fața grădiniței am văzut o doamnă de 45-50 de ani care vopsea gardul grădiniței. Politicos am salutat-o, iar când a ridicat capul să îmi răspundă i-am văzut chipul obosit. Atunci am înțeles că ar fi frumos dacă am să o ajut. La început doamna a refuzat însă am convins-o să îmi dea o perie și o haină mai rea ca să nu le murdăresc pe ale mele. Când am început a vopsi acel gard i-am văzut chipul mulțumit al doamnei și îmi repeta de zeci de ori că totuși oameni buni încă mai există. A fost un moment frumos și special deoarece a fost prima mea încercare de a vopsi un gard. A durat câteva ore totuși am fost răsplătită cu ceai, biscuiți, ciocolate și voie bună.
A treia, a patra și multe alte istorioare au avut loc la Azilul Republican pentru Invalizi unde i-am bucurat pe bătrâni împreună cu prietenii mei oferindu-le cadouri simbolice și un mic concert, au avut loc la Gimnaziul Orfelinat nr.5 unde săptămânal eu împreună cu alți oameni buni le facem vizite copiilor, în scuarul Catedralei unde niște oameni geniali au venit cu ideea de desena drepturile copiilor în culori astfel îndemnându-i pe copii să deseneze orice.
Toate acestea unite împreună formează voluntariatul. Anume voluntariatul ne poate încălzi și apăra de acel ”rece”. Timpului nu-i pasă cum trece prin noi, important noi să-l prindem și să-l folosim pentru a creea frumosul. Eu aleg să schimb lumea și să fac fapte bune, tu ce alegi?
*NB: Acest text este participant în concursul lansat de #diez “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“. Premiul care-l așteaptă pe cel mai creativ/ă și ingenios/oasă este un Samsung Galaxy Tab 2. Cei care au devenit curioși pot citi aici regulamentul concursului. Așteptăm mesajele voastre la adresa [email protected].
