Cristina Țurcan vine să vă povestească istoria ei din 2013. Mesajul ei a ajuns la noi pe data de 8 decembrie, ora 20:36. Dacă vrei și tu să câștigi o tabletă Samsung Galaxy Tab 2, așteptăm mesajul tău la adresa [email protected].
Scriu aici chiar dacă ar fi trebuit acum să învăț pentru examenul de poimâine. O fac pentru că anul 2013 e unul nu doar important dar și crucial pentru mine. E anul în care am realizat un obiectiv al vieții pe care speram să-l duc până la capăt încă de la grădiniță, când toți copii se gândeau abia la faptul că vor pleca la școală, vorbesc de absolvirea universității. Știu e ceva absolut normal dar…. să fi știut situația mea nu ați fi spus asta. Provin dintr-o familie unde nimeni (inclusiv sora mea mai mare) nu s-a dus la universitate, unde rudele mai apropiate se laudă de faptul că vindeau sau vând la piață, unde vecinii, prietenii de familie se îngrijorează doar de faptul că vor fi ploi abundente cu grindină iar recoltele lor vor fi terminate. Nu, nu trăiesc în sat, doar într-o suburbie unde noutățile circulă ca într-un sătuc
Vara asta am absolvit USM-ul și trebuia să vedeți fața familiei mele mândre de mine care mă priveau cu speranță în ochi. Mai ales, sentimentele mixte a rudelor care spuneau de mulți ani că voi ajunge să comercializez în piață cu ceapa crescută de mine în sera familiei.
Dar iată universitatea nu e singurul lucru de care mă mândresc anul acesta. Am intrat la ASEM la buget, nu voi uita niciodată strigătele mamei la telefon când i-am anunțat vestea. Până am ajuns acasă știa toată suburbia. De la stația de troleibuz până acasă îmi ia 15-20 minute și din moment ce am coborât din transport am întâlnit o sumedenie de oameni care m-au felicitat, când nici măcar mie nu-mi venea a crede. Vorbesc serios, mi-a luat 3 zile până am crezut-o cu adevărat pentru că sunasem la ASEM să-mi confirme cineva acolo acest lucru.
Și nu e tot pentru acest an crucial, când lecțiile de micro și macroeconomie au început să-mi provoace durere de cap (niciodată nu am avut talent în matematică) mă gândeam să las masterul pentru alt an, dar iată anume în momentul când eram gata s-o fac și mă gândeam cum să le spun părinților, mi-a zis o colegă de grupă că sunt în lista celor care au bursă. Nu vă închipuiți fericirea mea în acel moment când am văzut numele meu pe lista aia (bursă au primit doar primii 10, în grupă suntem 33). Trebuia să-mi fac obligatoriu card bancar și iată până acum nu am atins banii ceia, îmi dau o oarecare speranță și siguranță în viitor.
Anul 2013 a demonstrat tuturor, în special mie că sunt o persoană norocoasă și capabilă de orice. Anul acesta am atins cerul, s-au împlinit obiective care mi le-am pus o viață întreagă și niște obiective care nici măcar nu mi le-am pus deoarece aveam așa puțină încredere în mine încât nu credeam că ele vreodată se vor împlini și nu ar trebui să mi le doresc.
Iată că acum lecțiile de la master e tot ce mi-am dorit vreodată, mulțumită lor am rezolvat o problemă care o aveam de mică și anume frica de vorbi în fața unui auditoriu. Chiar cu 6 săptămâni înainte bolmojeam cu emoții prezentările mele în fața grupei, acum însă am susținut un discurs în fața la 3 grupe de master la ASEM, când am terminat băteau toți din palme iar eu am zâmbit așa cum nu am zâmbit niciodată….. cu încredere în propriile forțe.
*NB: Acest text este participant în concursul lansat de #diez “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“. Premiul care-l așteaptă pe cel mai creativ/ă și ingenios/oasă este un Samsung Galaxy Tab 2. Cei care au devenit curioși pot citi aici regulamentul concursului. Așteptăm mesajele voastre la adresa [email protected]
